Călăreț singuratic în noapte
Aprinzi doruri de ducă și moarte.
Culegi suflete despuiate de vină
Le îndrepți către rău și lumină.
Toți cei care simt gust de țărână
Tristețea stă în firea lucrurilor. Fiecare dintre noi,zilnic, avem stări ce ne aduc întristarea. Ea poate să fie mai mult sau mai putin profundă. Depinde de factorii ce o determină și de puterea
Virtutea sălăsluiește deasupra tuturor lucrurilor comune.Ea nu are nevoie să fie scoasă în evidență pentru că există prin sine.
Laudele și înjurăturile îndreptate către virtute și către cei care o
Ce-ai reușit să devii
Mutat în clepsidră
De la trecut spre viitor?
Ce oase sfărmăcioase ai strâns în mână
Să-ți acoperi trecutul?
Nu ești decât o boare de vânt
Ce culege amurgul.
Curând
Privesc prin ochiul de fereastră ce se deschide ori de câte ori îmi îndrept privirea spre unghiul din viață care îmi provoacă starea de melancolie.
Simt adierea liniștii tulburate ce mă înconjoară
Pasăre de foc
Lunecă în sufletul meu
Și-mi încălzește gândurile.
Pasăre titanică
Pătrunde în inima mea
Și-mi mărește credința-n iubire.
Pasăre cu aripi albe
Zboară cu gândul meu
Și mi-l
Cuvintele se învolburează împletindu-se în gânduri rezonante în cutia craniană.Tot restul corpului preia sensul acestor cuvinte și îl transferă în stări imediate. Și mă simt bine. Sau rău. Sau nu mă
Înțelepciunea alină prin gânduri, în primul rând, sufletul. Dacă nu s-ar întâmpla acest lucru, omul, prin excelență, s-ar împotmoli, starea de neliniște prin necunoașterea înconjurului ar rupe orice
Lacrimi picură în suflet anafură,
Stropi de farmec și lumină
Se preling ușor pe strună.
Sunet dulce și tăcut inimi-i de așternut.
Bobi de soare și de lună
Se adună toți în
Putem oare să gândim că realul prezent este același cu realul trecut,real doar prelucrat și preluat pentru a-l aduce la o anumită formă și substanță inițiată dint-un trecut palpabil și
M-am încropit din lut și duh
În creuzet ales de soartă,
Viața s-o iau de la-nceput
Cu griji, cu fericiri, cu tot,
Să simt plăceri, să simt năduf,
Să-njur, să râd, să plâng...
Mă rog cuvios lui
Spre culmi visate mă înalț
Pe un fuior de curcubeu...
Am ploaia-n spate,iar în zare
Speranța că zilele îmi vor fi pilduitoare.
Culeg din amurg,
Un foșnet de pas de gazelă
Să pot călca în
Te-ai stins dintre noi
Ca un tropot de cal albastru.
Ai vrut să ai dreptul la timp
Să-ți măsori imensitatea
Și ai urcat unsprezece elegii de un roșu vertical
Până în măreția frigului.
Ai
Viața reprezintă fluidul ce curge într-un singur sens,de la minus la plus,de la inocent la înțelept.
Încercăm uneori să schimbăm cursul impus al vieții,însă o forță aflată mai presus de înțelegerea
Pământ sfărmat de picioare,
Ce sunet îți iese din pântec?
Prin gurile tale de foc
Încerci să întrebi omenirea.
Þi-e roșu cuvântul
Și fierbe-n incandescență.
Aripile ți-s frânte
De prea multe
Timpul zboară în uitare,
Figuri de eroi legendari se duc.
Rămâne numai sufletul din ei,
Să vă crească,să deveniți oameni.
Voi,sunteți urmașii lor
Și vreți să pătrundeți în neant,
Să cunoașteți
Te simt cum te apropii,
Zi de zi,clipă de clipă
Și când mă ajungi,mă încovoi de spate
Să-ți fac loc să pătrunzi în mine.
Mă așezi apoi pe un pat de lemn,
Făcut dintr-un copac scorburos
Și
Vis prea frumos ce-mi prelungești iar viața-n primăvară,
Cu flori ce-mi cad tot dalbe la picioare,
Îmi umpli fruntea cu al tău pământ de soare,
Ce tot străluce dându-mi fiori de ceară.
Vis prea
Peisaj lacustru de iarnă
Cu pomi decojiți de frunză și poamă,
Vifor turbat se plimbă-n neștire
Albul zăpezii-i amețitor de iubire.
Copacul etern se zbuciumă-n mine
Viața s-o simt curgându-mi
Contemplu gândul și îl înfășor pe o viță-de-vie,
Mă amețesc de parfum și sorb licoarea rubinie.
Mă văd în oglinda vremurilor faste
Călcând pe frunze vii și totuși moarte.
Ascult muzica
Primul fulg de zăpadă
Coincide cu prima clipă de viață.
Primul sunet de cădere
Este începutul zilelor mele.
Pământul turbat îl prinde în gheare
Și îl sugrumă,făcându-l să dispară.
Fericit,nu de moment,fie cel ce trăiește în necunoaștere.Nu suferă.Trăiește clipă de clipă din instinct.
Suntem în exterior un înveliș carnal,animalic.
Sufletul poate fi bun iar spiritul
Stau și visez,
Filozofez de ce nu zbor,
Cum de m-am trezit pe pământ, De ce trăiesc și de ce mor.
Cuvinte nesfârșite
De-aș aduna într-o carte,
Nu ar putea să însemne
Trepte abrupte și line
Ne-ndeamnă să facem în viață
Mai mult rău decât bine.
Câteodată-s parșive,
Dau impresii neclare
Că sunt puține.
Metal,piatră sau lemn,
Fiecare născute într-un