Iulian Dobritoiu

Călăreț singuratic în noapte Aprinzi doruri de ducă și moarte. Culegi suflete despuiate de vină Le îndrepți către rău și lumină. Toți cei care simt gust de țărână

Tristețea stă în firea lucrurilor. Fiecare dintre noi,zilnic, avem stări ce ne aduc întristarea. Ea poate să fie mai mult sau mai putin profundă. Depinde de factorii ce o determină și de puterea

Virtutea sălăsluiește deasupra tuturor lucrurilor comune.Ea nu are nevoie să fie scoasă în evidență pentru că există prin sine. Laudele și înjurăturile îndreptate către virtute și către cei care o

Ce-ai reușit să devii Mutat în clepsidră De la trecut spre viitor? Ce oase sfărmăcioase ai strâns în mână Să-ți acoperi trecutul? Nu ești decât o boare de vânt Ce culege amurgul. Curând

Privesc prin ochiul de fereastră ce se deschide ori de câte ori îmi îndrept privirea spre unghiul din viață care îmi provoacă starea de melancolie. Simt adierea liniștii tulburate ce mă înconjoară

Pasăre de foc Lunecă în sufletul meu Și-mi încălzește gândurile. Pasăre titanică Pătrunde în inima mea Și-mi mărește credința-n iubire. Pasăre cu aripi albe Zboară cu gândul meu Și mi-l

Cuvintele se învolburează împletindu-se în gânduri rezonante în cutia craniană.Tot restul corpului preia sensul acestor cuvinte și îl transferă în stări imediate. Și mă simt bine. Sau rău. Sau nu mă

Înțelepciunea alină prin gânduri, în primul rând, sufletul. Dacă nu s-ar întâmpla acest lucru, omul, prin excelență, s-ar împotmoli, starea de neliniște prin necunoașterea înconjurului ar rupe orice

Lacrimi picură în suflet anafură, Stropi de farmec și lumină Se preling ușor pe strună. Sunet dulce și tăcut inimi-i de așternut. Bobi de soare și de lună Se adună toți în

M-am încropit din lut și duh În creuzet ales de soartă, Viața s-o iau de la-nceput Cu griji, cu fericiri, cu tot, Să simt plăceri, să simt năduf, Să-njur, să râd, să plâng... Mă rog cuvios lui

Spre culmi visate mă înalț Pe un fuior de curcubeu... Am ploaia-n spate,iar în zare Speranța că zilele îmi vor fi pilduitoare. Culeg din amurg, Un foșnet de pas de gazelă Să pot călca în

Viața reprezintă fluidul ce curge într-un singur sens,de la minus la plus,de la inocent la înțelept. Încercăm uneori să schimbăm cursul impus al vieții,însă o forță aflată mai presus de înțelegerea

Pământ sfărmat de picioare, Ce sunet îți iese din pântec? Prin gurile tale de foc Încerci să întrebi omenirea. Þi-e roșu cuvântul Și fierbe-n incandescență. Aripile ți-s frânte De prea multe

Timpul zboară în uitare, Figuri de eroi legendari se duc. Rămâne numai sufletul din ei, Să vă crească,să deveniți oameni. Voi,sunteți urmașii lor Și vreți să pătrundeți în neant, Să cunoașteți

Te simt cum te apropii, Zi de zi,clipă de clipă Și când mă ajungi,mă încovoi de spate Să-ți fac loc să pătrunzi în mine. Mă așezi apoi pe un pat de lemn, Făcut dintr-un copac scorburos Și

Vis prea frumos ce-mi prelungești iar viața-n primăvară, Cu flori ce-mi cad tot dalbe la picioare, Îmi umpli fruntea cu al tău pământ de soare, Ce tot străluce dându-mi fiori de ceară. Vis prea

Peisaj lacustru de iarnă Cu pomi decojiți de frunză și poamă, Vifor turbat se plimbă-n neștire Albul zăpezii-i amețitor de iubire. Copacul etern se zbuciumă-n mine Viața s-o simt curgându-mi

Contemplu gândul și îl înfășor pe o viță-de-vie, Mă amețesc de parfum și sorb licoarea rubinie. Mă văd în oglinda vremurilor faste Călcând pe frunze vii și totuși moarte. Ascult muzica

Primul fulg de zăpadă Coincide cu prima clipă de viață. Primul sunet de cădere Este începutul zilelor mele. Pământul turbat îl prinde în gheare Și îl sugrumă,făcându-l să dispară.

Fericit,nu de moment,fie cel ce trăiește în necunoaștere.Nu suferă.Trăiește clipă de clipă din instinct. Suntem în exterior un înveliș carnal,animalic. Sufletul poate fi bun iar spiritul

Stau și visez, Filozofez de ce nu zbor, Cum de m-am trezit pe pământ, De ce trăiesc și de ce mor. Cuvinte nesfârșite De-aș aduna într-o carte, Nu ar putea să însemne

Trepte abrupte și line Ne-ndeamnă să facem în viață Mai mult rău decât bine. Câteodată-s parșive, Dau impresii neclare Că sunt puține. Metal,piatră sau lemn, Fiecare născute într-un