iulian cimpoeșu

Descompus, dezinfectat, dezinsectizat, deratizat, intrat în laborator (nr… din….), conservat preventiv (cf. fișei de sănătate nr…. din…), conservat (diagnostic: atac biofilologic acut, lipsă passe-par-tout, suport pictural ultrafragilizat; rezolvare – în curândul apropiat, dacă merită…), restaurat preventiv (curățat suport pene gâscă, cf. n.c., vizualizat temă des-compusă lipsă), (ne)restaurat Portret de artistă cu copac și demoni .
Ai călcat (chiar) pe tărâmul meu, dorindu-te mâzgălitor de pânze.
O, tempora!!! Vous avez spus: „inca ceva: cred ca e bine sa scrii despre ceva real, cum am facut si eu. Asa cum am mai zis, arta scrisului este singura de care cred ca m-as putea apropia vreodata, macar si cu un singur pas”.
Sigur, de arta scrisului te poți apropia și cu… gândul. Când faci, chipurile, o „cronică plastică”, te mai întrebi și cu ce se lovesc nuanțele-culorile-cuvintele, nu apari din postura unui mi(ch)șel-angelo.
HA, arta scrisului, de care (cam) crezi că te-ai apropiat, refuză (pardon!) să-ți călătorească (sic de cacofonie, e nimerită) cacofoniile – încă ceva…
Te asigur că am fost/sunt f. blând în acest comentariu la o presupusă cronică plastică în care o presupusă pictoriță își baleiază șezutul în astă pânză.

p.s. „pasarelele mele din aceasta pagina te-au facut sa-ti dai seama foarte bine ca sint scrise in diferite perioade ale vietii”

ai (și, chiar) multe păsărele, prea multe pt o singură pagină.
Aaaa și ai reușit să scrii (!!!) acest(e) text(e), în mai multe perioade ale vieții…….

Congratulation,


ai câștigat... ce-o să zică... G. Oprea, Valentin Ciucă etc...

a citi este diferit de a memora. deci nu poți să citești ceva și pur și simplu să uiți, fără a memora primordial.
vii prima oară (cu comentariu) pe pagina mea. trebuie (?!) în economia asta occidentalizată de poezie să mulțumești și celui care te-ar fi înjurat, pt că te-a citit. nu am înțeles dacă te referi la \"genul ăla de poezie\" privitor la tot ceea ce am scris sau doar la ultima-mi creație...
în altă ordine de idei, nu pot fi (ne)acid cu creația ta pt că (sincer) mărturisec, nu am răbdare să citesc proză (un punct în minus...). n-am citit (aproape) deloc proză pe pozie.ro. promit că în viitorul apropiat o să te citesc. și o să-ți garantez că, în ipoteza în care chiar nu-mi placi sau nu e proză ceea ce scrii, n-o să te uit chiar așa repede...
moi,

p.s.
ca un paradox, nici măcar comentariul tău nu a fost anunțat de vreun e-mail pe yahoo. e, cred, a 2-a oară când (mi) se-ntâmplă

normal că nu e obligatoriu să ne placă (tuturor) ceea ce citim. fiecare suntem mai mult sau mai puțin critic(i).
nu mă deranjează deloc părerea ta, ba chiar mă bucură.
oricum, e mai bine - opinia mea - să fii vorbit de rău decât să fii tăcut, să fii criticat decât să nu fii citit.

superbă arcadă de trandafiri, Ela. ne mai descrețim sufletele obosite cu așa imagini. în cer nunta culorilor pământului...
drag,
Iulian

hei, mesajul acesta e pentru oricine găsește sticla?:))
ca un abandon erotic bine dichisit versurile tale, ca un strigăt al simțurilor ce se vor descătușate.
p.s. romul e cumva jamaica?:))

drag,
iulian

Andreea,
poeziile mele (sper că) au o mantie antihaker:). altfel aș fi aproape pierdut, chiar dacă îmi up-datez zilnic symantec-ul.
ps: faptul că-mi scrii/vorbești la pers.II pl. mă zgârie...
ps2: (pentru conformitate): dacă ai ca obiectiv ceea ce-ți scrie în biografie vizavi de lb japoneză, pt. a nu fi off-topic, ia-mi e-mailul din biografie să discutăm.

iulian

intru pe poezie.ro. intru pe texte. la \"virus found\", lângă mouse, îmi afișează: \"poezie, 666 caractere\"!!!
să (nu) crezi în minuni/viruși/semne/etc.

Anamaria (sau) Andreea (?), am scos dublu nn-ul, sunt curios însă pt că ai spus că nu ai \"tangențe\" cu tehnologia, ori eu am folosit câțiva termeni din domeniu și zici că îți place poemul:)
Elia, mersi de tentativa umanitară care te poate duce-n ispită, pardon, off-topic.
o să țin seama pe viitor
mulțumesc amândurora de vizită.

(epi)grama ta poate fi interpetată-n fel și chip. pro și contra sunt f.f. apropiate!
vreau să-ți spun doar că minerul nu forează-n adâncime (ăla e sondorul), că Lory, cu siguranță, nu urăște pe nimeni (fie el și-un miner), că iulian cimpoieșu e cu siguranță iulian cimpoeșu și că...
v-am citit biografia. ce-am scris deasupra trec la persoana a doua plural. dar nicic o școală, nici un titlu, nu te-nvață ce-seamnă să dai mâna, zi de zi, cu înrunericul...
așa am văzut și am trăit...,

intervin (aproape) off-topic! domnule Cătălin Popescu, în primă fază nu vreau să fiu prea... rău.
rogu-te citește-mă în îcercarea de dezvoltare pe care o dorești. sunt multe de spus, de explicat...
iulian

minerii sunt oile!!!
hai să căutăm ciobanii, să căutăm câinii!!!
am trăit (și) printre ei, și vă invit la ultimele \"personale\", înainte de a da (toată) vina pe ei.

eu jur că, în afara câtorva recalcitranți care, fie ei mineri sau boschetari, restul care chiar au participat, erau siguri că vor primi o medalie pt apărarea democrației...
dacă noi gândim, trebuie s-o facem până la capăt.
să nu sacrificăm pionii de dragul nebunilor!!!!

mare rugăminte

deși butonez de f mulți ani, pe poezie.ro n-am reușit un bold, un italic etc.
am părți de text ce trebuiau evidențiate prin alt caracter dar n-am reușit să-l introduc.
help-my please!!!

și eu sunt fiu de miner (chiar dacă din M. Bistriței, nu din Vale) și nu mi-a fost niciodată rușine cu/de tatăl meu (mai degrabă mi-a fost rușine de mine în câteva rânduri). ca simplu miner mi-a pus cartea în mână și mi-a zis: \"învață, dacă nu vrei să ajungi ca mine\".
culmea e că de ajuns în mină tot am ajuns, chiar acolo în Valea Jiului, la Uricani, în timpul satisfacerii stagiului militar, când armata trebuia să dea țării cărbune, să culeagă porumbul, să construiască blocuri etc. pe gratis. așa că știu (prea bine) cum e să muncești la câteva sute de metri sub nivelul mării, cum e să ieși negru din puț, cum e să te gândești că intri în șut și s-ar putea să fie ultima ta zi de viață. am văzut multe accidente, am avut mulți colegi răniți destul de serios în mină.
poate eu te înțeleg cel mai bine.

drag, Iulian

p.s. dacă tot veni vorba de prejudecăți, să mai spun că o persoană f. apropiată mie în acea vreme, a sfătuit-o pe actuala mea soție să nu se căsătorească cu mine pentru că sigur am ceva deprinderi de miner, atâta timp cât tatăl meu a fost miner și am lucrat și eu un an de zile în mină. așa e lumea noastră frumoasă.

26 aprilie 1922 – 25 mai 2002



Născut în comuna Caporal Alexa din județul Arad, Ștefan Augustin Doinaș a fost unul dintre poeții cărturari, o figură de maestru olimpian, amintindu-ne de scriitorii altor vremuri. În timpul studenției clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre componenții de seamă ai Cercului Literar de la Sibiu și a semnat chiar \"Manifestul\" acestuia, care a apărut în ziarul \"Viața\" în 1942.
A debutat în 1939, cu o poezie, în \"Jurnalul literar\", câștigând apoi, cu volumul \"Alfabet poetic\", în 1947, premiul Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, și pe poet. Astfel încât Ștefan Augustin Doinaș a reușit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul \"Cartea mareelor\", în care trecea de la baladă la o poezie cerebrală. Din cărțile sale ulterioare de versuri, care i-au consolidat un renume de autor fundamental al poeziei românești, menționam \"Omul cu compasul\" (1966), \"Seminția lui Laocoon\" (1967), \"Papyrus\" (1974). Abia în 1978 reușește să-și publice volumul \"Alfabet poetic\". Mai publică \"Hesperia\" (1979) și \"Foamea de UNU\" (1987), înainte de anul de răscruce 1989. \"Interioriul unui poem\" și \"Psalmii\" sunt câteva dintre semnele poetice pe care ni le-a trimis în anii din urmă. Dar Doinaș este și autorul unor cărți de eseuri și reflecții pe marginea poeziei românești și a poeziei în general: \"Lampa lui Aladin\" (1970), \"Poezie și modă poetică\" (1972), \"Orfeu și tentația realului\" (1974), \"Lectura poeziei\" (1980). A tradus din marii poeți ai lumii, începând cu \"Faust\" de Goethe și continuând cu poemele lui Hölderlin, Mallarmé, Gotfried Benn si Paul Valéry. A fost, în ultimul deceniu, directorul revistei \"Secolul XX\", apoi președintele fundației cu același titlu, care s-a transformat în \"Secolul 21\". Activitatea sa literară acoperă toate genurile și în fiecare și-a spus decisiv cuvântul. Meritele sale culturale și literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician.

mi-au plăcut mult construcțiile așezărilor \"între\":
\"între răsăritul meu
și apusul stelelor
își amintesc copiii
împărțirea la doi\";
\"între apusul tatălui
și dezordinea lumii\"
e bine (?) că numai târziu rămâi singură, unii sunt singuri tot timpul. plăcută și acea lucrare grafică (pastel, aquaforte?).

drag,
Iulian

profeții sumbre de iubire?! cred că mâhnirea o celebrăm cu toții chiar de mai multe ori decât orice, fără însă a ne da seama.
păcatul cade pe gânduri – reușită imagine.
n-ar trebui să colorezi viu profețiile?

drag,
Iulian

am pus biografia lui Constantin Ștefuriuc la personale, la mine-n pagină. toate informațiile sunt corecte.
iulian

din tot textul am reținut \"reculul țevii ce devin\" ca pe ceva puțin deosebit de rest. e bine să citești (și) ceea ce se scrie astăzi și cum se scrie astăzi. și mult exercițiu.

chiar dacă pădurea ta e metaforică, mi-am amintit, vrând-nevrând, de copilărie și adolescență, de munții și pădurile în care am trăit și după care tânjesc în fiecare clipă. așa cum a zis Maria, simt și eu paradisul pe care l-ai creat cu patima mersului tău în iubire, un paradis pe care, generoasă, l-ai creat pentru doi. un poem care respiră prospețime.
drag,
Iulian

într-adevăr, unicitatea ne definește dar ne și obligă să refacem Tot-ul, să-l reconstruim, nu numai să-l căutăm.
mulțumesc de trecere și de cuvinte.
drag,
Iulian