Iulia Otilia Lazarescu

Ninsoarea crudă a florilor de cireș mocnește în noi.

Te-am visat azi-noapte, Erai atât de cald, Atât de blând, Atât de al meu... Și, rezemată de pieptul tău, Îți spuneam Tot ceea ce n-aș îndrăzni vreodată. Lâncezind, cu capul pe inima

Ploua androgin pe când buzele-mi arse se dezintegrau.

Amintirea palmelor tale calde mi se prelinge neîncetat din creștet până în tălpi. Și, deodată, tigroaica din mine atacă, lovindu-te, doar pentru a putea apoi să-ți lingă rănile. Mă visez

Am iubit… Sau iubeam? Parcă inima mea Uitase toată gramatica. Atunci m-am simțit, m-am palpat, Și, evanescent, trecusem Dincolo de toata stânjeneala Pe care o simțeam Înainte. Îmi

Ti-am trimis cateva cuvinte salinizate, iar acum vreau sa-ti cuprind obrajii in palmele mele sarate cu care am plamadit mesajul. Astept sa mai treaca o picatura de saptamana si sa-ti demonstrez

A trecut vremea albastrului pal Care s-a topit de mult, Acum a venit vremea trandafirilor Și a frunzelor mari ridicate spre soare. Noi, pictați în culorile războiului, Cu sânge de căpșună pe

Îmi simt tinerețea pulsând Din creștet până în tălpi, Inconștiență care vibrează Armonizând bătăile de aripi Ale viitoarelor sentimente Desperecheate. Iubire, să nu-mi vii din nou, Odată cu

Până și demonii mor atunci când nu mai sunt iubiți. De la pământ am învățat să facem schimb de cuvinte, să dăm un „prieten” pentru puțină „trufie” și să devenim cameleoni. Jocul de-a

Mi se pare că nu ne mai putem privi în ochi, că ni-i ascundem, așa că m-am hotărât să-ți scriu, oricum e același lucru: „verba volant, scripta ardent”. Eliade a spus: „nu există altceva pe lume în

Fiecare pasăre pe limba ei piere… Mă-ntreb de ce… Pentru că fiecare colibri Este prea grăbit și nu vede Pânzele de păianjen în care Își găsește sfârșitul… Pentru că fiecare vultur Se aruncă

Acolo unde apa miroase-a rugină, Era o lume curată, primară, divină… Acum este gol și pustiu… E mult prea târziu, mult prea târziu…

Stăteam despletită deasupra cărții, seara, Și citeam cu voce tare versurile-i. Poate pentru că îmi era frică. De ce? Îmi coloram unghiile Să nu se vadă că-mi mușcasem pe întuneric degetele. De

Nostalgia verbelor la reflexiv îmi mângâie corzile vocale. Oglinda magică nu mai găsește reflexia pierdută în apa moartă a iubirii. Timpanul îmi cere un „eu, pe mine, mă” unduios și

I-am citit odată cuiva „Eu știu că undeva în mine un diavol nu poate muri”, nu știam pe atunci înțelesul. Acum am aflat că da, un diavol în inima mea nu poate muri și acela e amintirea ta; el se

Băteam la poarta gândului tău. Biet cerșetor, cu mâna întinsă Spre lumină. Băteam în zidul gândului tău, Încercam cu lovituri metalice Să zgudui tăcerea care s-a lăsat între noi Încă de

În ziua în care tu trebuia să vii, eu mă simțeam atât de femeie, încât mă durea gândul că trebuia să te văd atunci. Mi se părea că ai fi fost atât de departe… M-am bucurat că nu ai venit și că

E seară și s-a întunecat Și-n jur e atâta tăcere… Cuvintele mor asfixiate de nori, Și-n jur e atâta tăcere Pe care nu mai putem să o spargem. În loc de spațiu, între oameni Se află metri de

În anumite zile se plimbă pe străzi și bulevarde un bătrân care cumpără lucruri vechi. Orice. Jurnale, cărți, hârtii, manuscrise, desene, tablouri, scrisori,… cuvinte… M-am oprit lângă el

Spre seară, călătorul ajunse lângă pădurea întunecată și zări silueta unei fântâni, pe care o binecuvântă și bău apa vie. De-a lungul timpului, toți oamenii care au ajuns acolo au născut o

A venit toamna fără sfârșit și acum, printre crengile goale, parcă se văd mai înfricoșătoare stolurile de pasări. Peste orașul cenușiu trec norii cu ploaia lor, trec ani și parcă nimic nu-l

Depinde de mine, depinde de tine, De viața din mine, de clipa din tine, Depinde de mine, depinde de voi, De focul din mine, de glasul din voi, Depinde de tine, depinde de noi, De dorul din tine,

Tu să mă ții în brațe, să mă-ncălzești, și Eu să te întreb de ce noi doi am prins rădăcini, Tu să îmi spui că ne topim ca un bulgăre de zăpadă, Eu să îți spun ca mi-este frică, și Tu să-mi spui

Ascult cum plouă în noapte. Strop cu strop, sunet cu sunet… Picură cu frânturi de stea, Stele fărâmițate de dor, Stele crăpate de sete. Ziua ploaia e din picături Transparente și ușoare ca