Proză
Perpetuum mobile
1 min lectură·
Mediu
I-am citit odată cuiva „Eu știu că undeva în mine un diavol nu poate muri”, nu știam pe atunci înțelesul. Acum am aflat că da, un diavol în inima mea nu poate muri și acela e amintirea ta; el se poate doar micșora, secătui de putere ca apoi deodată sa izbucnească. Și nici eu, și nici tu nu-l putem ucide, doar timpul…Și timpul nu-l știe, sau nu-l vrea…
Dar tot eu i-am citit în continuare: „Și atunci pleci, plecând te uiți. În mers ești altul și fiind nu mai ești.”. Da, mișcarea e timpul generat de om, mișcarea ucide amintirea și creează viitorul. Viitorul cui? al meu, al nostru?… Așa că m-am hotărât să merg, să mă tot duc și pare-mi-se că traiectoria e circulară, dar nu contează, importantă e mișcarea.
Citate din Cioran „Îndreptar pătimaș”
013.733
0
