Iulia Otilia Lazarescu

Hibernal

Ninsoarea cruda
A florilor de cires
Mocneste in noi

Draga Bea3x,
eu am intrat acum in \"cea de-a 18-a primavara a vietii\".
de-abia de cel mult 4 ani am realizat ca exist...
pe Nichita l-am descoperit anul trecut si a fost pentru mine un fel de medicament.
nu cred ca e prea tarziu, dar mai bine acum decat niciodata...

o poezie fara titlu din \"Argotice\"

\"eu nu port nimb pentru ca
el ar fi dureros plutindu-mi
stramb deasupra unui umar...
tu te gandeai la un
copac, la o pasare amaruie,
si, in timpul asta eu
existam\"

Ai ceva cu Nichita?
Eu il iubesc si de-abia am descoperit farmecul sau. Citeste \"Poem\", o sublima declaratie de dragoste.

Eu privesc din alt punct de vedere. El stie cu siguranta de existenta ei pe acest pamant, dar nu stie partea sentimentala pe care ea o poate oferi.
Nu e dura parerea, mi se pare o interpretare frumoasa. Si de fapt s-ar putea sa nu fie nici o himera, pur si simplu sa fie incercarea a doi oameni de a se apropia pe plan sentimental. Nu pot sa scriu dintr- perspectiva omniscienta. Eu lansez o provocare si el ramane sa o accepte

genul de urare pe care i-o faci cuiva drag
ce s-ar intampla daca toti am renunta imediat dupa ca apar greutatile?

poezia depinde de felul in care este simtita, nu de forma, ci de fond.

Intr-un fel da, ai dreptate.
dar sticla e alunecoasa si rece, iar lacrima... fierbinte de dor

Eu cred ca albastrul nu e o vocatie, ci mai degraba o boala dulce a spiritului, o dorinta nedefinita de liniste absoluta, o aspiratie secreta spre o tacerea nirvanei. I-am spus cuiva ca ma simt albastru si mu a inteles ca sentimentul de albastru era pacea mea sufleteasca din acel moment. Cu riscul de a ma repeta, sentimentul de albastru este eminescian vorbind, \"dureros de dulce\", este sublim si tragic, ca iubirile secrete si ca inpiratia nocturna.
Cat de frumos ar fi ca toata viata sa-l simtim.