Poezie
avem vocația risipei albastre
sonet
1 min lectură·
Mediu
Cu orologiile de noi înșine inventate
am mărginit întâmplarea ingenuă
a clipelor ce ne însoțesc disperate
că se destramă-n uitarea continuă.
Când ridicăm aripa frunții prea senină
să ne reunim cu pustia nețărmurită,
norii ne cumințesc cu apă și grindină
iar dacă ne supunem dorințelor oarbe
ne evaporă magma dezlănțuită
și matca celestă flămândă ne-absoarbe.
Dar avem vocația risipei albastre
și nostalgia zborului permanent,
suntem sămânța exportată din astre,
copiii de suflet ai timpului prezent.
15 martie 2003
Din volumul \"Geometrii singulare\",
sept. 2003, editura Pro Transilvania,
București
075.272
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “avem vocația risipei albastre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/12348/avem-vocatia-risipei-albastreComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FSsal...incearca sa transmiti mai clar...chiar daca cu cuvinte mai simple, poezia nu inseamna nici rima nici alambic...scrii obositor...suferinta sau tristetea nu este grea apasatoare , obositoare...ci plina de energie, usoara si dinamica...
0
DC
in textele tale de fiecare data vad o perfectiune, te felicit, si-ti mul.
0
SC
Mi-aminteste de mine... Nu-i asa ca scriind iti dai sema cat de confuza, dar ce profunda pare a fi? Este mintea care prin procesele ei ne bulverseaza, desi ne complacem in asta, si spunem tare, eu stiu! Dar nu stim nimic. Intrezaresc inocenta in acel zbor, in acel albastru incipient, nu-o ucide! Mintea o ucide crezand ca ea face totul... Dar esti tu mintea? sau ce este mintea? o masa de ganduri, sau mai bine zis= fum. Am trait momentele in care traiesti... Viata e atat de confuza, dqar atat de simpla in acelasi timp, de ce vrei sa o complici redand-o in boombasticitate. De ce sa nu fii natural?? Pentru ca ne-a schimbat durerea, aici e slabiciunea.
0
RD
Am observat ca adori albastrul...sper sa nu ma insel.Te felicit pentru imaginile deosebit de poetice pe care le creionezi cu atata talent. Poezia ta este intr-adevar ceva deosbit, e frumoasa si nu e accesibila oricui. in orice caz stii sa concentrezi anumute esente in versurile tale.Primele versuri ale poeziei sunt de memorat. In legatura cu poezia \"Chipul\"...si pe mine m-a miscat din momentul in care am citit primul vers.
0
IL
Eu cred ca albastrul nu e o vocatie, ci mai degraba o boala dulce a spiritului, o dorinta nedefinita de liniste absoluta, o aspiratie secreta spre o tacerea nirvanei. I-am spus cuiva ca ma simt albastru si mu a inteles ca sentimentul de albastru era pacea mea sufleteasca din acel moment. Cu riscul de a ma repeta, sentimentul de albastru este eminescian vorbind, \"dureros de dulce\", este sublim si tragic, ca iubirile secrete si ca inpiratia nocturna.
Cat de frumos ar fi ca toata viata sa-l simtim.
Cat de frumos ar fi ca toata viata sa-l simtim.
0
Cu admiratie pentru autoarea care surprinde atat de bine esenta spiritului, descriind cavalcadele sufletesti intr-o forma desavarsit poetica. Si nu in ultimul rand, autoarea care incearca sa inteleaga starile sufletesti ale celor care scriu sau incearca sa scrie cate ceva.
E o incantare sa te citim!