Iulia Elize

Foarte amplă în imagistică suita de mini-poeme și de tip haiku, niciodată nu am prins exact decât mireasma deosebită, e un lucru, să citești, și să rămâi numai cu perfecțiunea captării parfumului. INEFABILUL!

Pentru o mai bună vizibalitate a cărții, las steluță. (Și eu mi-aș fi dorit, de fapt, această carte.)

Poate, în fiecare dintre noi există o Păpușă manevrabilă, însă, nevinovăția lui Pinnochio și empatia față de el, care nu este un mincinos, ci un candid cu totul deosebit, mă împinge cu drag, pentru el, să las însemn.

Spor la scris, Cristina, și multă vreme de calitate, printre paginile literare, îți doresc!

Poate, mai spun ceva, ochii care înmuguresc or putea să vadă dincolo de realitatea trist pandemică, prin Pinnochio.

Am remarcat acest autor, Tristian, multă bucurie să te citesc. Îmi pare un stil matur, asumat fără inutilități sau prețiozități, în fiecare poezie de pe pagina ta.

Mult spor la scris, un semn de lectură, întru aprecierea poeziei tale.

Oare, ar trebui să fiu mai meditativă? Să pilduiesc???

Ștefane, mulțumesc, sunt primele mele Sonete, de altfel. Pentru că nu am mai încercat forma aceasta, prea mult.

Cenușăreasa întreabă: Ca tematică e bine? Ca structură tematică???

Am scris în mai multe metrici, e bine că cât de cât mi-au ieșit...


MULȚUMESC!!!!

Foarte frumos, am pendulat, parcă, între propria-mi neputință și neîncredere, printr-un vers sensibil care a răzbătut, văd credibilitate și mult firesc, putându-te regăsi, alocuri, și nu, aceasta este ținta, pentru că versurile acestei poezii sunt foarte realiste și, bineînțeles, bine scrise.


Multe salutări și spor la scris!!!

Unii mai au și de muncă, Ștefane...

Spor mult la scris, te rog străduiește-te și adună-ți poeziile în volum. Dacă nu te apuci, o să îți fie mai greu, pentru că ai foarte multe. Analize, mai facem, dar mai și muncim, una alta... Te aștept cu volumul. La cinci mii??? sau câte ai?? Deja e târziu să te apuci...

Mulțumim (cred) Ștefane...

Cam demult, din câte pot bănui, foarte bine, nu s-au mai dedicat poezii, chiar pe site!!! :)

Și încă ceva am mai vrut să subliniez:

Eu spun, domnule Leonard Ancuța, să lăsăm posteritatea să decidă, se preferă forma clasică, forma verificată de atâtea generații, sau literatura comercială????

Să lăsăm, pe ei, să decidă...

La comentariul lui Leonard Ancuța:

”dar nu cred in poetii care nu vor sa evolueze, sa creasca, sa fie mai mult. asa vad eu poezia, ca o autodepasire, ca o speranta dupa primele trei sperante.”

Părerea ta, stimate domnule Leonard Ancuța, este că dacă scriem, câțiva, poezie clasică de bună calitate și nu poate să o scrie (așa de bine) nimeni, pentru că se scrie, aici, cu anumite rigori stilitice și în stilul acesta riguros, tu poți să zvânturi cu noi și să ne jignești.

În poezia clasică se evoluează foarte mult, de fapt, ca formă, metaforic, notându-ne însă îmbunătățirea stilistică și de esență. Dar care nu se percepe de aceia care nu știu să scrie defel în metru clasic. Pentru simplu fapt că nu stăpânesc tehnica și nu o înțeleg.

Știu că sunt poate invidii, dar le căutăm și le vrem potolite.

Sunt locuri literare de deosebit prestigiu care, de exemplu, apreciază poezia clasică și... să pot să îți spun, dragă Leonard, foarte bine, încă, un secret: Poezia clasică nu se va demoda niciodată, cum de pildă nici clasicii, de pildă, din literatura română și nu numai... Apoi, dacă dumneavoastră nu înțelegeți poezia de mare echilibru în formă, așa după cum a scris Eminescu, de mare finețe, nu înseamnă că noi, aceia care o scriem, și noi, suntem niște stupizi sau niște ”zvânturabili”.

Glasul formei clasice, atât în poezie (prin poezia clasică) dar și în roman, stilul acela normat, în care mai scriem unii, nu se va demoda niciodată, ci doar mocirla, limbajul obscen, în care unii mai scriu... ca să prindă la public. Și care se va perima, în timp, aceasta ca idee clară... Peste timp, știți ce? Oare? VA RĂMÂNE NUMAI CALITATEA!!!! Iar poezia de subzistență, va cădea în ridicol, după părerea mea. Poezia cu formă slabă, literatura comercială și de calitate îndoielnică și de subzistență, nu va fi pomenită niciodată pe nicăieri, pentru că este sub formă de tip subclasă și va fi subclasată.

Părerile mele personale, desigur, vă pot asigura că numai calitatea va rămâne, însemnând și forma de structură clasică (poezie în formă fixă, tipare clasice (sonet, teatru liric), care pot fi și îmbogățite, dar nu prin subclasă, proză scrisă după rigori și în stil asemănător clasicilor, după tipare clasicizate) este o literatură care va rămâne mereu meritorie și va fi apreciată valoric (pentru că este high-class și nu de sertar).

Părea mea sinceră e că, de pildă, literatura subclasată va dispărea și noi, cei care scriem, Azi, SUNTEM DATORI, MULT, CU VALOAREA ȘI CALITATEA!

*

Pentru Valeriu D.

Domnule Valeriu Danalachi, vă rog mult, în caz că doriți cartea, vă rog să îmi scrieți un mesaj, pentru că eu acum scriu la ea, urmând cât reușesc de repede să apară. Cartea o să aibă cam 500 de pagini, e o încununare de mult efort, adun unele mesaje de la prieteni, la începutul ei. Dacă este posibil, aș folosi și mesajul dumneavoastră, foarte selectiv am ales, directorial, anumite mesaje și păreri cu privire la textele mele, de la scriitori care m-au tratat cu respect, hotărând să le inserez la începutul materialului. Aștept un email, dacă se poate! Sau un semn bun, dacă doriți!

Mulțumesc din suflet pentru popas și steluță!
Eu spun să mai rămânem, o vreme, aici, cu râvnă și să continuăm să scriem... Semnul dumneavoastră m-a bucurat enorm!!! Multă râvnă în scris și numai optimism și la cât de multă și emblematică poezie frumoasă!

Cu apreciere și stimă deosebită!

Mulțumesc, Valeriu Danalachi!

Cu drag îți pot trimite cartea care va conține și această poezie, probabil dacă vrei vom putea face schimb de cărți. În caz că ai, în depozit, disponibile. Email-ul meu e în căsuța de prezentare, volumul va ieși cred pe începutul anului 2022, maximum, s-ar putea să îl termin mai repede pentru că lucrez foarte intens.

Mulțumesc pentru mesaj, chiar mi-e dorința mea să păstrez, îndeosebi, ce mi-ai spus azi, poate chiar la prefață... :)

APRCIEZ că te-ai străduit pentru cele două mesaje, mult.

Ștefane, cantitatea, dar și calitativ, în vers clasic cred că vei căpăta și câștiga plusul, dacă lucrezi și în continuare... Mulțumesc foarte mult de mesaj!!!


Dragă Maria, îți mulțumesc din suflet pentru revenire, întotdeauna te-am simțit aproape de mine, da, o să lucrez și în continuare, și în domeniul poezie clasice, pentru că pregătesc o carte frumoasă și nouă... Ba chiar amplă... Până nu o termin, nu cred că am liniște prea multă...

A, da, după cum e precizat și în poezie: ”Prânz de noapte” ”noaptea” înseamnă că, cum să zic, contextul este o noapte generală, pandemică, de obicei nu explic, dar consider util (pentru descifrarea metaforică).

Maria,

Eu am scris, de fapt, un poem de strângere din păcate colectivă a regretelor, pentru că e vremea pandemiei și mulți oameni sunt trași în capcana suferinței. Chiar și mai departe. Eu țin la poeziuca asta, pentru că, într-un anume fel, e un fel de refulare, un fel de strigăt către neputință. Din păcate, nu e sigur ce e dincolo, ori ne întâlnim cu toții, acolo, ori altfel, să sperăm că nu vom da decât de binele mult promis, restul e multă fantezie și un fel de strigăt, în context pandemic nemilos.

Uitasem să precizez, am pus în notiță.


Mulțumesc pentru trecere și păreri...

Felicitări pentru carte! Sunt sigură că e o surpriză minunată, demonstrată de Teodor Dume, coperta arartă fantastic iar tema este gravă și mereu provocatoare. Mult succes și mult spor!! A scrie 33 de cărți este o adevărată performanță pe care sunt sigură că o veți surclasa!!!!

Felicitări și din partea mea! Sunt sigură că multe poezii sunt foarte reușite și după numărul grupajelor, concusul este foarte pretențios!

MULT SUCEES!!

Ba nu te lua prea mult, după noutate și efemer, Grieg... Tendințele clasice întotdeauna vor fi prețuite și neprăfuite, pentru că glasul lor dă greutate, de fapt... Scrie cu glas bogat! Lat! Dezvoltat!

Felicitări, Mihaelei Aionesei, mă bucur pentru acest proiect de excepție, cum este cartea, care se vede ”bine” de sub recenzia Ottiliei, mai ales că această care a apărut sub minunata oblăduire dinspre Editura Rafet, din Râmnicu Sărat, cu care, și eu, am avut o colaborare excelentă, în anul 2018, și sub egida căreia mi-a ieșit, și mie, o carte de care sunt chiar mândră. Pe această cale, salut, foarte cald, toate proiectele Editurii Rafet!

Mi-a atras atenția această carte, a Mihaelei, prin citatele evidențiate, iată, mai sus, remarcând, cu precădere, poezia ”În plânsul pietrelor”, așa este, să poți urca Golgota, când ceilalți coboară, fiind aici și o metatextualitate, pentru că Golgota înseamnă, de multe ori, și o asumare transcedentală gravă și o acceptare, în destin, al unui urcuș plin de semnificații. Poate că există câte o Golgota în fiecare, poate este o metatranscedență, în tot, mai ales dacă la gleznă ți s-au pus indiciile Golgotei. Și că trebuies să (o) urci...

Felicitări, încă o dată, și mult succes acestei cărți, las și eu o stea pentru evindențiere...

E mai bine acolo, reformularea ”Și văzul nostru fie fără zeamă...” E un fel de lacrimă ce se ghicește acolo... ritmul e bun.

Bun, scris!