Iulia Elize

Multe gânduri de bine înspre această carte, după părerea mea, sunt atitudini care înnobilează caracterul uman, una dintre ele este și franchețea intelectuală! Atitudinală!

Multe felicitări, pentru relizarea bună!!!

Mulțumesc, Dorin! Este, de fapt, un poem determinativ (care induce o anumită stare, în mine) de care sunt foarte legată, cred...

Mereu când ne uităm în spate, suntem legați de câte ceva, prin anumite ”fire” de stare...

E un fel de izbândă, care se recunoaște, în ciuda tonului mai grav. Mi-a plăcut acel: ”carne, oase și cioburi”, cred că spune totul despre om, câteodată. Ar trebui să trăim, dacă putem, sau măcar încercând.

Mi-a plăcut. Poate am văzut ca un fel de dublu-poem. Prima jumătate este scrisă după norme mai clasice, cred, iar a doua este mai directă... Interesantă și fructuoasă îmbinare, eu aș fi căutat să scriu numai într-un singur ton,

Drag,

*traducerile lui Tomozei
*nu are rost să prea menționez

Ștefan, până la urmă în a scrie sonete, e multă dăruire. În rest, s-au scris foarte multe, Eminescu, Titu Maiorescu, din ce m-am uitat, traduceri după Shakespeare, de exemplu, cum traducea lui Tomozei sau de la mult regretatul nostru coleg de site, Radu Ștefănescu, dar bineînțeles sunt și alții. Nu are rost să tot în menționez, de pildă, Adrian Munteanu.

Citind, foarte multe sonete, am observat că nu am dat-o în bară, așadar, Ștefan, sunt, cum să nu, mulțumită.

Spor la scris! :):)

Mulțumesc Maria!!!!


Am muncit foarte mult, în acest an. Și, dacă pot să mă fac înțeleasă, vă urez, celor care mă citiți, chiar să vă molipsiți. Secretul muncii cu isprăvire, la urmă, a cărții, este numai pasiunea și bucuria multă.


CU DRAG MULT!!!!

Poate poemul ar fi meritat încă ceva în plus, dar poate, aici, a capta esența este suficient:

”sărăcia nu mai este o idee motivațională viabilă
nici zdrobirea egoului. nici competiția
suntem într-un impas
la fel de mare...”

”politica e atât de anostă încât te alungă din fotoliu
cărțile au început să semene între ele
filmele par trase la indigo
și muzica se joacă tot cu aceleași șapte note”

”singure cuvintele nu pot acoperi tot acest gol, această distanțare
și nici imaginile. oricât de inedite ar fi
suntem atât de incolori
încât ne-ar trebui foarte multă vopsea
ca să colorăm fiecare moment al vieții. și doare”

Poate realitatea se poate translata în aceste trei impresii, soluția de la entropia din fericire este, însă, construcția înspre fericire. Poate aceasta să fie totul.

Las un semn, pentru faptul că am înțeles și am empatizat, poate încerci să augmentezi poezia.

Pentru universalitate, pentru exactitatea notării, punctuală și nominal - gest direct - las steluță. Dar și pentru empatia față de ideea bun puctată.

Foarte amplă în imagistică suita de mini-poeme și de tip haiku, niciodată nu am prins exact decât mireasma deosebită, e un lucru, să citești, și să rămâi numai cu perfecțiunea captării parfumului. INEFABILUL!

Pentru o mai bună vizibalitate a cărții, las steluță. (Și eu mi-aș fi dorit, de fapt, această carte.)

Poate, în fiecare dintre noi există o Păpușă manevrabilă, însă, nevinovăția lui Pinnochio și empatia față de el, care nu este un mincinos, ci un candid cu totul deosebit, mă împinge cu drag, pentru el, să las însemn.

Spor la scris, Cristina, și multă vreme de calitate, printre paginile literare, îți doresc!

Poate, mai spun ceva, ochii care înmuguresc or putea să vadă dincolo de realitatea trist pandemică, prin Pinnochio.

Am remarcat acest autor, Tristian, multă bucurie să te citesc. Îmi pare un stil matur, asumat fără inutilități sau prețiozități, în fiecare poezie de pe pagina ta.

Mult spor la scris, un semn de lectură, întru aprecierea poeziei tale.

Oare, ar trebui să fiu mai meditativă? Să pilduiesc???

Ștefane, mulțumesc, sunt primele mele Sonete, de altfel. Pentru că nu am mai încercat forma aceasta, prea mult.

Cenușăreasa întreabă: Ca tematică e bine? Ca structură tematică???

Am scris în mai multe metrici, e bine că cât de cât mi-au ieșit...


MULȚUMESC!!!!

Foarte frumos, am pendulat, parcă, între propria-mi neputință și neîncredere, printr-un vers sensibil care a răzbătut, văd credibilitate și mult firesc, putându-te regăsi, alocuri, și nu, aceasta este ținta, pentru că versurile acestei poezii sunt foarte realiste și, bineînțeles, bine scrise.


Multe salutări și spor la scris!!!

Unii mai au și de muncă, Ștefane...

Spor mult la scris, te rog străduiește-te și adună-ți poeziile în volum. Dacă nu te apuci, o să îți fie mai greu, pentru că ai foarte multe. Analize, mai facem, dar mai și muncim, una alta... Te aștept cu volumul. La cinci mii??? sau câte ai?? Deja e târziu să te apuci...

Mulțumim (cred) Ștefane...

Cam demult, din câte pot bănui, foarte bine, nu s-au mai dedicat poezii, chiar pe site!!! :)

Și încă ceva am mai vrut să subliniez:

Eu spun, domnule Leonard Ancuța, să lăsăm posteritatea să decidă, se preferă forma clasică, forma verificată de atâtea generații, sau literatura comercială????

Să lăsăm, pe ei, să decidă...

La comentariul lui Leonard Ancuța:

”dar nu cred in poetii care nu vor sa evolueze, sa creasca, sa fie mai mult. asa vad eu poezia, ca o autodepasire, ca o speranta dupa primele trei sperante.”

Părerea ta, stimate domnule Leonard Ancuța, este că dacă scriem, câțiva, poezie clasică de bună calitate și nu poate să o scrie (așa de bine) nimeni, pentru că se scrie, aici, cu anumite rigori stilitice și în stilul acesta riguros, tu poți să zvânturi cu noi și să ne jignești.

În poezia clasică se evoluează foarte mult, de fapt, ca formă, metaforic, notându-ne însă îmbunătățirea stilistică și de esență. Dar care nu se percepe de aceia care nu știu să scrie defel în metru clasic. Pentru simplu fapt că nu stăpânesc tehnica și nu o înțeleg.

Știu că sunt poate invidii, dar le căutăm și le vrem potolite.

Sunt locuri literare de deosebit prestigiu care, de exemplu, apreciază poezia clasică și... să pot să îți spun, dragă Leonard, foarte bine, încă, un secret: Poezia clasică nu se va demoda niciodată, cum de pildă nici clasicii, de pildă, din literatura română și nu numai... Apoi, dacă dumneavoastră nu înțelegeți poezia de mare echilibru în formă, așa după cum a scris Eminescu, de mare finețe, nu înseamnă că noi, aceia care o scriem, și noi, suntem niște stupizi sau niște ”zvânturabili”.

Glasul formei clasice, atât în poezie (prin poezia clasică) dar și în roman, stilul acela normat, în care mai scriem unii, nu se va demoda niciodată, ci doar mocirla, limbajul obscen, în care unii mai scriu... ca să prindă la public. Și care se va perima, în timp, aceasta ca idee clară... Peste timp, știți ce? Oare? VA RĂMÂNE NUMAI CALITATEA!!!! Iar poezia de subzistență, va cădea în ridicol, după părerea mea. Poezia cu formă slabă, literatura comercială și de calitate îndoielnică și de subzistență, nu va fi pomenită niciodată pe nicăieri, pentru că este sub formă de tip subclasă și va fi subclasată.

Părerile mele personale, desigur, vă pot asigura că numai calitatea va rămâne, însemnând și forma de structură clasică (poezie în formă fixă, tipare clasice (sonet, teatru liric), care pot fi și îmbogățite, dar nu prin subclasă, proză scrisă după rigori și în stil asemănător clasicilor, după tipare clasicizate) este o literatură care va rămâne mereu meritorie și va fi apreciată valoric (pentru că este high-class și nu de sertar).

Părea mea sinceră e că, de pildă, literatura subclasată va dispărea și noi, cei care scriem, Azi, SUNTEM DATORI, MULT, CU VALOAREA ȘI CALITATEA!

*

Pentru Valeriu D.

Domnule Valeriu Danalachi, vă rog mult, în caz că doriți cartea, vă rog să îmi scrieți un mesaj, pentru că eu acum scriu la ea, urmând cât reușesc de repede să apară. Cartea o să aibă cam 500 de pagini, e o încununare de mult efort, adun unele mesaje de la prieteni, la începutul ei. Dacă este posibil, aș folosi și mesajul dumneavoastră, foarte selectiv am ales, directorial, anumite mesaje și păreri cu privire la textele mele, de la scriitori care m-au tratat cu respect, hotărând să le inserez la începutul materialului. Aștept un email, dacă se poate! Sau un semn bun, dacă doriți!

Mulțumesc din suflet pentru popas și steluță!
Eu spun să mai rămânem, o vreme, aici, cu râvnă și să continuăm să scriem... Semnul dumneavoastră m-a bucurat enorm!!! Multă râvnă în scris și numai optimism și la cât de multă și emblematică poezie frumoasă!

Cu apreciere și stimă deosebită!

Mulțumesc, Valeriu Danalachi!

Cu drag îți pot trimite cartea care va conține și această poezie, probabil dacă vrei vom putea face schimb de cărți. În caz că ai, în depozit, disponibile. Email-ul meu e în căsuța de prezentare, volumul va ieși cred pe începutul anului 2022, maximum, s-ar putea să îl termin mai repede pentru că lucrez foarte intens.

Mulțumesc pentru mesaj, chiar mi-e dorința mea să păstrez, îndeosebi, ce mi-ai spus azi, poate chiar la prefață... :)

APRCIEZ că te-ai străduit pentru cele două mesaje, mult.