Iulia Elize

Rog ultimele 3 comentarii off-topic.

Și de la Dan, pricep, de la toată lumea, nu e nimic ocult în procesul meu de dezvoltare uman-poetic de context tineresc, etern. Măcar învăț și eu poetic, vorbind, subtextualitatea cunoașterii universale, care mă bântuie, în ani... Curiozitatea, ideea, sensul vieții relative...

Dacă explic virgula în plus, iarăși capăt off-topic, dar sper că nu e corectură de volum, subtextual, totuși...

Emilian, e roșia în pagina principală, Bogdan a așezat-o...


Stănică, parcă dă-i pace, era mai mult o chestie relativă, eu tot aceea nu prea am înțeles-o, 4, dacă tu zici că comentariul e bun, e chiar bun, e o chestie de curiozitate feminină, pur de îmbogățire a cunoștințelor mele subiective și derutate, de când parcă mă știu. Ca un fel de bebeluș care învață. Sper că ai înțeles, sunt ca la grădiniță + off-topicul, pe care mă forțezi să îl dau, fără a vrea mult.

Mulțumesc, să mai vii Emil!

E varză commentul, dar se înțelege că am aglutinat, cam tot, fără să am chef să scriu prea multe, pentru că poemul în sine este o operă masculină de artă, care nu se comentează, decât pe alocuri, unde este incognoscibilă. ”De ce a patra?”

Cine nu a înțeles, de ce poemul ăsta e o bijuterie, de fapt, să mă întrebe, o să revin...

Eu mărturisesc pricep aproape tot, în afară de rândul 3. Dar sunt 6 topuri, numai înspre 3 nu înțeleg.

Răndul trei nu se poate percepe, e prea criptat. Nu este generalizant, nu se poate ”prinde de gleznă”, în niciun fel, oricât te-ai strădui, ca lector... (Chestia cu a patra, deși și aceea e o senzație, cam a patra, contextual, după lectură, dar ca senzație de descifrare poetică, nici nu mai contează, eu încerc să mă dezvolt ca scriitoare și receptor poetic - vs. receptor de blugi și pantofii aceia, în mod optic). în rest, foarte drăguț și foarte țintit, măcar acum pot percepe, nu ca pe la Dan. Ultimul rând de efect, scuză tot ce am citit, de azi (în partea feminin-receptor-naivă-tânără), de lector perceptor, începător.

Aș lăsa stea, las, dar chestia cu a 4-a grupare ori e nițel cifrat ori aș fi scris cam a 3-a cel mult, în locul tău, pentru că oricum nu se vede, ce e sub acel 4. Dar e un poem foarte ok, măcar de la tine, îți jur, înțeleg cel mai mult, ca lectoriță, de pe site, că tot sunt eu curioasă din fel, să percep optim, cât pot, într-o fază de curiozitate infantilă și f. poetică, generală...

Nu știu ce am, curiozitate foarte subiectivă de lector începător, dar care pe unele subiecte, mai sper că totuși mai cresc. Cultă, cu niște lecturi și cultură generală. (Nenecesar, explic.)

Las stea, subiectiv. (Dacă poezia e grea pentru unii, sper că s-a înțeles că eu am aglutinat-o 5/6, și mai încerc, încă, având unele curiozități general valabile poetic și subiectiv-neobiectiv.)

Mulțumesc, Emilian, din suflet! Nu e atât de mult patos, sunt în stare și de mai mult, nu știu, cred... :):)


Steluța mi-e dragă, dacă tot am exersat, atât. Chiar m-am chinuit (să îmi exersez mâna de muncă, inspirația, tema.)


Mulțumesc! :))) ( de 3X )

Nu mai glumesc. Dar gestul meu și cererea, sunt sub subiect-anti-submersiv.

Aștept poezii, încă mult mai complicate, drept pentru care o să mă descâlcesc, cum și eu sunt complicată și o să gândesc (poate) mega-elaborat. Dar pe alte poezii...

Felicitări Antonia, pentru desțelenire.

Zic și eu ca Antonia, ”Not all those who wander are lost”, dar tot nu pricep, intrinsec, anumite părți din poem... Dane, nu ți-am cerut-o niciodată, poți încerca o explicare, de poezie?? Hermeneutic, vorbind...

Prea multe gerunzii... ”îngerul poeziei”, ”peretele visului”, ”linia soarelui”, etc.

”vise tocite, la tâmple”??

”deschisă, deschisă”

Poemul de mai sus eu aș zice că trebuie refăcut, e numai părerea mea. Totuși e un fel de muzicalitate, care dă bine, textual.

Dragă doamnă, eu vă citesc de ani, mărturisesc, numai selectiv.

Încercați o creștere, treptele sunt în sus, ci nu se mențin. - Pe ani, tot aceleași.

Cum ”Trăind cu Dumnezeu în simbioză”?

Faceți ceva, creierul meu prinde un fel de fum de coș bleu...

cred că e prea grea... ghicitoarea...

Urc pe munte (înalt) și cobor în lac.

:)

Chiar așa fac. Doar să fie apa curată, altfel, râuri și mări... Chiar cresc flori, pe mare? Căci cu câtă sare, prin ea... Floare de bacterii.

Anti-stea, cu justețe deplină.

Modifică acolo, ”din diplomele lor pline de ranguri”, e plin de ”d” și ”l” de trebuie exerciții de actorie (dicție).

Se poate găsi, pe site, cu un search, simplu. E bine scrisă, și aceea, mi se pare foarte bun și ingenios, titlul, aceasta aș remarca din prima. E o imagine, titlul, cu care rămâi, ”groaznică” și mare, imaginativ, dar poemul e bun. Erau unele referințe față de potop, care cred eu este real, dar o Galaxie scufundată din varii cauze nu apa te poate trimite cu gândul la ceva apocaliptic, care poate nu îți iese din minte, nici nu știu dacă o galaxie întreagă poate păți ceva major, care să nu fie amenințător cosmosului, poate fi după părerea mea chiar apocaliptic.

Și... Uitasem semnul.

Las și o steluță, comentariul, mai general, l-am pus sus. Dacă mai trebuie să intervin, intra-textual, mă explic. Mi se pare că totuși comentariul e elaborat.

E frumos textul, e chiar frumos, din păcate tu Leonard ai chestii prin poeme, care țin femeile departe... Ca și comentatori. Vorbesc în general. Adică dacă îți dai cu părerea te izbește, brusc, franchețea și cuvintele foarte necomentabile, feminin. În rest, e de bine, spațiul și timpul sunt absolute, prin sine, adică sunt chestii serioase, deși relative, ambele, după Einstein, măcar timpul. Dar nu greșești, sunt absolute, pentru că sunt mari și real mari, suntem furnici prin ele, mici, necongoscibile nici de Dumnezeu. În rest, numai de bine, câinele mi-e drag, Laika, eu am trei pe acasă, chiar și șarpele, îl mai scriu și eu alături de câine, prin vreun loc, așa că empatizez foarte mult și sunt cu drag. Stilul tău de a scrie face toți banii, orice temă ai alege, însă. Și asta e foarte ok pentru că oricine recunoaște un text ”Leonard Ancuța”, ce e foarte ok e că discursul e sincer și lat, frust pe alocuri, chiar adesea foarte neîndrădit, dar ai o lirică foarte dezinvoltă pe care nu am mai întâlnit-o la nimeni, nici măcar la Cărtărescu, fără glumă, ești dezinvolt și lat și neîngrădit, ceea ce e patent, la tine. Te apreciez foarte mult ca scriitor și ești foarte recognoscibil, dar nu te mira că poetele îți ocolesc unele scrieri nefeminine. Oricum, poezia e de 10, în general, pe la tine...

”semiotică presemnificantă” sau (semiotică) ”contrasemnificantă”

”centri de semnificantă”


Se vede de fapt că e concept filosofic, iar conceptele nu pot fi jargon, ci își sunt sieși explicație conceptuală. Cum să fie conceptele jargonuri...

Nu mai intervin, mult succes Leonard!!!!