Iulia Elize

Eu sper să îl bați pe Eminescu, totuși... Poate peste câțiva ani și pe Shakespeare, dar ții tu ceva la sertar... :):)


Cu mult drag am trecut!

Sau chiar în loc de ”Mai erau” să pui un cuvânt de deschidere vers, mai moale, un pic, decât acel ”Mai”, ca să iasă un ritm perfect, par exemple:

Îmi erau case din Deltă,
ori pe-un țărm cam dobrogean,
cum stăteau umplute valuri
clătinându-se, pășeam...

Cu prozodia, ești cam varză... Dacă vrei, încerc să ți-o corectez, dar să îmi dai permisiunea... Nu te supăra că te cert, dar am un fel de zbatere internă, de la ritmul inexact, fapt pentru care mă dau la curechi și curechiște.


Măcar o strofă:

”În primul, case din Deltă
ori pe-un țărm cam dobrogean
stăteau umplute de valuri,
se clătinau, când pășeam.”

”Mai erau case din Deltă
ori pe-un țărm cam dobrogean
cum stăteau umplute valuri
clătinându-se, pășeam...” (Iulia) Vezi cum merge pe ritm?


Cam așa trebuie să fie ritmul, cum ți l-am corectat eu, iar ritmul ăsta trebuie menținut pe tot parcursul poemului. Idei ai prin clasice, că m-am mai uitat, dar ritmul trebuie să îți fie în ton, constant și melodios, pe tot parcursul poemului...

Succes și spor la mici mari! :)

Un punct de bine: prima strofă, mai hai, că e aproape ok, 9.50 e nota.

Mulțumesc, Maria, zi și tu ceva, complex, de 1 mai... Mă bucur însă că ți-a plăcut rondelul, explică-te, și tu, nu fi timidă! :):):)

O să fiu atentă!!!! :)) Sânzienele sunt bune, pentru că visezi frumos... Fete, ceea ce e excelent, cred... Păcat că nu pot visa și eu fete, ci mă uit către opusum.

Mulțumesc, Emilian. Sănzienele fie cu tine sau mai bine spus, să fii visat anul acesta. Dacă tot ți-a plăcut poemul...

Numai bine!!! Să ne citim cu bine și mulțumesc mult!

Comul e pentru ultima poezie, doar am vrut să mă explic, ca să îmi clarific șirul de comentare...

Data viitoare, sper să te înstelez cu steluța de deasupra pădurilor...

Multe salutări calde!!!

Ziceam că vreau să te citesc mai complex, nu mai încâlcit. Întoarce-te la vechiul stil, ți-am lăsat com și pe ultima poezie, e cam cu ițe, ca într-un vrej de iederă. Îmi place mai mult stilul clar, al tău, care poate fi și lung. Dar mai clar...


O părere doar subiectivă, faci cum vrei tu, dar dacă nu îți spune lumea, tu zici că de ce nu ne dăm cu părerea și măcar avem un al treilea ochi. Sper să te ajut și să nu te superi... Dar faci, după cum vrei, poetic, the choice is always yours.

Mi-a plăcut, ideea cu țigăncușa e o rimă rară... Eu aș umbla la prima terțină, aș mai dichisi... ”pe soare” se vede un pic forțat.

Data viitoare, sper să nu am ce cârcoti și să îți pun 7 stele ca ”acei 5 cai frumoși...” - apropo de rima aia mai rară...

Maria, m-a atins poezia ta... Poate, poveștile sunt de spus numai pentru părinți, ca să stăm lângă ei, pentru că sunt ai noștri, să fim, să fie, să fim.

Măcar, să ne sprijinim de pomii lor, din livadă. (zic! măcar!)

Nu se prea poate comenta pe acest poem foarte mult, în afara reperelor foarte clare, care se autoexplică... Este un poem care se autoexplică, este foarte punctat și autosuficient, de notă mare și universală. Stea!

Domnule Stănică Ilie, mă bucur că v-a plăcut, mi-ați făcut ziua mai frumoasă, ceea ce e rostul meu și al poeziei mele care vă apreciază, foarte mult, ca pe un cititor valoros...


Domnule Miclăuș, am observat că linkurile dvs. (primul e generic) dar linkurile ne duc (al doilea) spre un sonet englezesc, iar eu am scris corect un sonet italian (sau cel încetățenit în limba română, după formula italiană). Singurul lucru care mi se poate reproșa, este că valorific versul de 10/11 inclusiv pe catrene și pe cele două terține, după o formulă de îmbogățire, adică folosesc atât măsura mai lungă de 11 silabe cât și cea de 10 silabe, cea scurtă, endecasilabul lung sau scurt, pentru o mai bună valorificare a rimării diversificate.

Amănunte despre scrierea de sonet italian o găsiți și în prezentarea sonetului italian, o puteți găsi pe internet. Formulă pe care am folosit-o și eu... Ritmul e bun, măsura bate, rima e ok, am verificat, pe tipul de sonet italian (încetățenit de exemplu și de poetul Adrian Munteanu, dar și alții, inclusiv la noi pe site).

Apoi, mai tare nu pot să modific, pe vers, să rezulte mai bine, pentru că se iese din formula ideii, nu bate cu sensul sonetului, iese pe o altă direcție de idei...


Mulțumesc din suflet cititorilor mei foarte atenți și generoși! Vă mai aștept, cu același drag și cu prețuire!

Eliza...

Pe la noi, prin Ardeal, sunt de fapt tot felul de formulări care, la modul strict, ar părea neobișnuite, dar sunt adesea întâlnite în popor, prin cântecul popular sau drept în drumurile satelor transilvănene... În graiul din popor.

Îmi aduc aminte cum se vorbea prin satul bunicilor, atât tata cât și mama au crescut la sat, la fel și eu... (măcar, cât m-au lăsat, ai mei, să stau de mică în sat)...

Am schimat tot cu o formulare veche, acel ”mă”... ”de-a sta” sugerează tot o exprimare de vechime, în timp, așa după cum am făcut și corecția. Mă mai joc, câteodată, cu unele expresii care sugerează vetustul...

O surpriză minunată, domnule Miclăuș, mulțumesc din suflet pentru sugestii și vă mai aștept cu respect și prietenie scriitoricească!

Cu mult drag!

Mulțumesc pentru prezența foarte inimoasă, caldă și frumoasă, după cuvântul tău, Ottilia. Cred că atât bărbatul cât și femeia trebuie să fie mega-conștienți în viață și foarte lucizi, așa, nimeni nu va fi zidit, vreodată... Nici măcar într-o operă de Biserică băgată într-un poem. E doar o idee conexă, pe care am înțeles-o în timp, că fiecare își e stăpân sieși, e o idee la care m-am conectat, nu știu de ce, și azi... Femeia nu e 2, e 1! (Sper că nu sunt prea feministă, dar e ziua de 1 mai, și ne aducem aminte de noi, ca de 8 martie).

Să mai treci, mulțumesc pentru steluță, dar mai ales pentru frumoasele cuvinte, nimeni nu trebuie să se zidească pe nicăieri, iar Ană trebuie să meargă mai des ca fetele de la Căpâlna, dacă Manole nu poate să își gătească prânzul singur.

Numai un îndemn fațâ de respect, general, destinat femeii și bărbatului, dat ce e mai rar. Nu că ar conta ce zic eu, față de cele 3 mld. de pe aici, din zonă de pământ...

Mulțumesc!!!! Cu mult drag!!

Dan, poemul de sus e mai greoi față de ce scrii tu de obicei, remarc o permutare de stil (de parcă te-ai lua după complicare) ceea ce nu e de recomadat, reîntoarcere la stilul după care te știam, îți recomand.

E bine și așa, dar te caracterizează celălalt stil, mai opened.

Sper să nu te superi și dacă îți e util, ia sfatul, altfel, poți considera numai o părere. Mă bucur că mai stai pe site, Emilian Pal lipsește. Sunt câțiva oameni care nu mai intră, cam de mult, din păcate.

Dacă era fără virgulă, trebuia ”or”, dar poate sunt bune toate variantele de poezie, eu scrisesem mai multe rondeluri, le-am tot rotit, după vers, cineva pe mail mă acuza ”că nu am destule variante de poezie...”, că nu îmi lucrez pe variante multiple textele... De exemplu. Iar eu oricum modific, mai am poezii ”cu variante” și ”lucrate” și editate.

Dar eu cred și în scurta inspirație,poate.

Mulțumesc, Dorin, treci cam prea rar pe aici, pe site, și în general ești foarte scump la vedere, fapt care mă face să apreciez că te țin, prin pagină.

Virgule se pun, pentru că parcă crează în mod sensual ceva. E o idee, să te alunge de exemplu un copil, dacă a crescut mare și vrea să plece, fapt ce poate fi imaginat, prin poeme. Mai mereu dacă creștem preferăm să ne descoperim singuri... Și eu am plecat de acasă și știu cum e, am descoperit că m-am descoperit.

Dar și fără virgulă e foarte ok, nu văzusem acel sens. O las, am pus-o și o las, așa mă gândeam, bineînțeles... Așa era noima.

Numai bine, sper că sărbătorești interesant 1 mai! Visăm doar la căsătorii reușite și maternități (feminine, mereu).

Unele femei sunt făcute să fie mame, iar poezia asta e pentru ele, în momentul când copilul își alungă părinții... Pentru maternitatea mea neîmplinită, în primul rând, neavând copii, dar poate totul e ca un ceai de frăguțe și o prăjitură, 1 mai, acest.

Mulțumesc din suflet, Antonia! M-a bucurat foarte mult trecerea ta și ceea ce ai spus despre poezie, a fost o reală fericire!

Poate, poezia este ceea ce avem noi mai creativ și ne împlinește, iar dacă scriitorul primește un feedback pozitiv, bucuria lui creativă este practic și în mod real dublă, ea se dublează!

Floarea mea preferată este laleaua, îți dau și ție un buchet, sau narcise, este vremea lor, cu mult drag, pentru tine, măcar virtual, pentru că ești o fată care merită mereu flori și aprecieri... În mod real, am apreciat trecerea ta luminoasă prin pagină și steluța ta seamănă cu o floare...

Mulțumesc mult!

Poate, într-o zi o să scriu despre o furnică, îndrăgostită de o picătură de apă... Nu știu, acum mi-a venit și mie ideea. O carte pentru copii.

Să ne precizeze, poate, dl. Miclăuș, acel ghioc la ce se referă... Poate, ne-ar ajuta mult, să știm exact sensul cuvințelului.

Ne-ar ajuta mult.