Iulia Elize

Emilian, pune spațiere, pentru că vrem să deslușim.

Acolo jur că era un fâl :) De fapt, doi.

Ottilia, mulțumesc că ai revenit. Da, poate o să avem surprize de a se va fi folosit această tehnică, pe la mai mulți clasici, altfel imposibil de descifrat în plus, după creația poetică totală, imposibil de plusat, altfel, cu un țel de revitalizare a înțelegerilor.

E o tehnică, care dacă este aplicată corect, poate produce surprize literare, deși am omis să spun, poate nu merge, poetic, atât de mult sau atât de des, pe cât ne-am dori...

La unele se poate aplica tehnica, la altele, nu. Unele poezii însă pot crea parfum autentic nou, printr-o întoarcere a versurilor foarte reușită, unde de fapt se intervine ”nul” pe vers, poate numai pe punctuație, pentru a se păstra maximal din autenticitatea originală a poeziei.

Te mai aștept și cu alte ocazii, poezia este un prilej de revederi și îmbrățișări prietenești! De redescoperirea perioadelor lungi poetice în care tot am fost... Cărți, oameni, momente... Amintiri comune oamenilor...

Mulțumesc Claudiu, așa e, am preferat să repet unele versuri, ele au rol de dublură sentimentală, pusă, în sensul că și el e cu zeama de piersică, pe la ochi, dar și ea... E un fel de a ține la idea că uneori dragostea poate fi geamăn bisensuală, bi-el-ea, ca să nu zic bielă, căci n-aș greși în amalgamuri complicate, poate și faptul de a întoarce versurile are un rol de supapă comunicativă, care poate noimează iubirea, dacă așa e, că are vreo noimă.

Mulțumesc din suflet, pentru steluță și com!

În completare: Tehnica de ”întoarcere a versurilor” din câte știu e patent, nu am mai văzut-o la alți scriitori, eu sper că e așa, eu una nu am mai găsit-o sau s-ar putea să mă înșel. Am mai avut o poezie ”Câinele alb”, deja publicată, foarte demult, cred acum 5 ani. Am denumit-o atunci, această tehnică, ”tehnica de întoarcere a versului sau a versurilor”, așa că i-am păstrat mențiunea așa.

E interesant, eu am aplicat-o și în poezie clasică. E foarte frumos, chiar și în materie de teatru liric cu vers întors, care poate crea surprize de nuanță.

Poate, cineva ar fi posibil, dar s-ar putea testa tehnica și pe marii clasici, gen Eminescu, unele poezii cred că merg extrapolate, pentru a obține efect de poezie nouă post Eminescu, pe această tehnică, cu unele (necesare) mențiuni că ea nu ar fi produs Eminescu, ci o tehnică artificială de a obține, însă, noi parfumuri eminesciene, altfel imposibile. Cred că tehnica se poate aplica și pe unele poezii eminesciene, pentru a ne fi mai aproape acest autor și descoperirea unor valențe altfel imposibile.

Tehnica merge de exemplu și la clasică, la unele poezii se poate aplica, mai ales pentru poeții polivalenți.

Totul este să se respecte fidelitatea fiecărui vers, neschimbarea acestuia, pe o tehnică de întoarcere exactă. Care ar garanta o anumită autenticitate a produsului literar nou.

Mulțumesc din suflet, Bogdan! E un poem la care țin. Nu știu de ce îmi place ”cărăbușul” pe care l-am găsit accidental.


Te mai aștept, prin pagină! :)))

Mulțumnesc Ottilia, e un fel de ”pumpkin”, cărăbuș. Așa mi-a venit, eram pe poem, îl corectam, aveam pe undeva niște cărăbuși, de acolo mi-a venit ideea... Ulterior...

Foarte mulțumesc pentru steluță și generosul comentariu!

Mea culpa, atunci, dacă am înțeles greșit. Îmi rămăsese topicul respectiv, pentru că am remarcat că era off-regula normalității și am avertizat-o pe Maria Elena Chindea că a sărit calul, cu tot cu șa, poate anumite lucruri trebuie stăpânite, în viață. Îmi pare rău că site-ul e mai gol, sper să nu mai plece și alții, pe parcurs... Lumea să nu mai jignească pe site sau în afară.

Iertare, pentru oceane și pentru vămi... :) Maria Mitea :) Da bine că se găsesc.

Precizez că nu am lezat pe nimeni, niciodată, sunt foarte prietenoasă, cu solicitanții, eu am fost solicitată de Maria Elena Chindea, pentru un schimb de cărți... I le-am expediat, a fost de treabă, personal, mi se mai solicită, mai expediez, pe teritoriul României :)))) Altfel, se mai găsesc și în vânzare, pe internet, poate, mai ușor... !! :)

E păcat să fie astfel de certuri, eu le regret.

Dacă de exemplu cineva prea cu nume bun, ar fi atacat, ar putea oricum fi acuzat oponentul de ”calomnie”, așa că nu vorbesc în doi peri. Există libertatea de exprimare, însă dacă cineva de pe site, de exemplu, x se simte atacat de y, poate aici e libertatea sa de a deschide proces.

Dar de exemplu așa e, ai dreptate, un site de literatură trebuie să garanteze libertatea de exprimare, cel lezat face ce vrea, are drept juridic să acționeze contra.

Claudiu, eu am văzut topicul de pe FB, efectiv Dragoș nu a zis nu știu ce și a fost dat afară de pe site. Pe Maria Elena Chindea am văzut-o nervoasă, i-a sărit muștarul, eu i-am spus și pe mail că a exagerat, mult...

Dar de exemplu Dragoș numai a vorbit cu Maria, căreia i-a sărit vorba, prea sus. Așadar Dragoș, puteți vedea, nu a zis nu știu ce, dar a pățit excluderea, doar pentru că a vorbit cu Maria, care chiar a făcut-o de lată, cum tu Claudiu zici că e normal, dar nu e. Oricum, ar trebui stipulat, ca să știm și noi postatorii, ce e normal și ce nu... Cei de pe site, pentru că mie nu îmi place limbajul care se prinde de numele cuiva.

Dacă se iartă anumite derapaje pe site, nu mă refer la textul de mai sus, mai ales Dragoș ar fi putut fi reprimit cu avertisment. Maria nici nu mai țin minte, exact, ce a spus, prostiile nu se țin minte, poate a exagerat, oricum. Nu am ținut minte exact, nu e treaba mea să țin muștarul cuiva.

Dar Dragoș, din câte am văzut, a fost penalizat, pentru că a vorbit cu Maria. Revedeți topicul, Dragoș nu a zis nu știu ce. Era mai soft, decât ce se tot spune, habitual, pe site... El a picat de fleț, pentru că Maria era cu muștarul, la ea, și supărată.

Eu nu am nimic cu cei doi, dar mi-ar plăcea ca în general lumea să nu mai atace pe nimeni, pentru că noi ne ocupăm cu literatura, nu cu polemica, pe NUMELE autorilor... Iar când vine vorba de nume, toată lumea e sensibilă, începând cu mine, continuând cu toată lumea de bun simț, cum tot s-a întâmplat, de lumea a mai fost atinsă și ofuscată.

Poate, ar trebuie reglementat în interiorul site-ului, până unde pot merge comentariile, și să se înceapă de la 0, din nou.

Unele persoane pot fi iertate, dacă se începe un regulament nou, până unde se poate merge un comentariu, trebuie universalizat și știut.

Poate cel mai ok, e cumva că dacă ai păreri personale sau anumite observații, să nu le expui în mediul on-line, să le ții pentru tine, altfel lezează. Pot leza, tocmai acest gen de afirmații l-au lezat pe Bogdan, dar poate și ceea ce e mai sus în caz că sunt păreri ironice, trebuie lumea, atunci, să nu le mai dea...

Ele pot leza, din păcate... Eu poate m-am simțit la rândul meu lezată, poate și Bogdan, poate ar trebui să ne abținem și să păstrăm în camera noastră privată unele opinii, care pot supăra, mai ales când persoanele nu sunt de față și se văd în neputință de răspuns. Ironii, știți bine, toți putem să le primim frontal, ar fi bine nici să nu le facem, nici să nu le primim, însă.

Putem să ne imaginăm când am fost supărați. E o treabă, trebuie să ne abținem, ca și alții de fapt care au vorbit în plus.

Însă, este iertarea ceva imposibil?

E un fel de chestie, căci pot fi păreri supărătoare terțe. Dar poate adevărul e undeva la mijloc. Unele chestii trebuie să supere, altele nu...

Bogdan, Claudiu, din păcate oamenii aceștia de care vorbiți, inclusiv Dragoș sau Maria Chindea, tot așa mai glumeau și pe FB, chestia că s-a luat totul prea personal, și au fost dați afară, de pe site. Exact cum ziceți că nu e un atac la persoană, ci o glumă, genul x de comentarii de mai sus nu sunt mai grave sau mai ușoare, de cât unele păreri, din doi.

Așadar, ce atâta supărare, pentru niște păreri umoristice, pe care le tot facem, când credem că nu ne vede nimenea.

Eu aș zice să fim și să rămânem mai toleranți, și pentru genul ăsta de comentarii să nu ne certăm, iremediabil, cel mult să ne supărăm, că suntem vorbiți, și să nu dăm oameni afară din mediul public poetic, pentru ceva ce se mai întâmplă pe site.

Dacă este să ne supărăm, și să plece oameni pe acest motiv, atunci nici topicul de mai sus nu trebuie să existe.

Oricum se mai vorbește în doi peri, dar asta ar trebui să nu fie afișat on-line.

SUBLINIEZ... Chit, pentru ceea ce s-a spus mai sus, trebuie ori să fim mai toleranți, unii cu alții, să nu lăsăm deloc derapaje și să ni le mascăm, orice părere care nu ar conveni terților,, ori să râdem în dialog, dar să nu ne supărăm, când și alții râd și vorbesc în mod asemănător...

Era drăguț să fie pelicanul, era chiar ok. Sunt dezamăgită, pentru că factorul nu are nicio legătură cu balta, pe când pelicanul are. Și cerneala, o știm toți. Sunt mulți, sunt familii și de-o parte și de alta a bălților. Sunt însoțiți, de numai.

Cred că dl. Miclăuș trebuia să se răzgândească, văzând răspunsul meu! :)))

Eu pentru pelican, las stea... Dar de fapt glumeam, și pentru tot șirul de răspunsuri, dar mai ales pentru cel corect.

Pelikanul jur că se potrivește, însă, mai bine! Cred! :))))

Pelicani... Probabil are legătură cu cerneala Pelikan :))) Zic și eu, ar putea fi o variantă, pentru scris foarte elegant, cu stiloul... scrisori. Sunt păsări care stau în grup, poate fi.

Karma se potrivește, deși e mai exotic.

povară pusă de alții, nenoroc, nu-i steluță (de noroc, de bine)

Mult succes, cu ea! Imaginoteca! Prinsesem și eu pe commenturi, dar nu mai știam. Poate din cauză că nu ai apucat să spui foarte mult...


MULT SUCCES ȘI DE AICI, ÎNCOLO!!!!! Poate, te apuci și de un roman dacă ai chef...