Iulia Elize

Leonard, de acum înainte abține cu aluziile sexuale, la mine, sub pagini, dacă nu am cumva un text care să indice. Ca sfat general. În general, sub textele nesexuale, nu mai acceptăm indicații gen ”porno” sau de ale tale, gen. Mulțumesc, măcar eu...

Rușinea mea e rușine, pe când a ta e epatare, probabil ești ușor frunzărit de frustare, de ieși la înaintare, sexual, așa pot observa. Ceea ce nu observi, e că nimeni de pe site nu procetează, Leonard ca tine, dar indiferent ce spui, înaintarea ta nu o să mă mai urnească înspre un următor răspuns... Voyeurism literar? Îți spune ceva? Iar dacă mă iei cu Salvador Dali și cu Henry Miller, soarta lor, sunt doar pentru persoanele care vor să se descopere sexual și pentru cultură generală, dar ia să te văd că îl bat pe William Shakespeare sau pe oricare mare clasic. Literatură sexuală, ăsta e termenul, și nu va rămâne drept etalon, ci ca picanterie pentru adolescenți... Da, o bate pe Sandra Browm, poate reușești să o bați și tu, prin romanele tale, dar niciun ”Henry Miller”, după notorietate, nu va bate orice clasic... Ceea ce nu pricepi tu e că prea exagerezi și că te bazezi prea mult pe sexualitate, ca epatare, și ca atragere de adolescenți sexuali, numai. În rest, nu mai vezi unul ca tine... Cel puțin pe site. Ești nenatural de picant, nenormal nepudic, pui piciorul înainte pe un subiect care ar trebui să rămână, însă, numai la tine în incintă.

Da, Stănică, este foarte frumoasă strofa...

Leonard, așa e. Nu ne mai citim. Cel puțin cu ”coitorul-interuptus” ca titlu, sau cum zici tu, mai lasă-mă în pace. În rest, fă ce vrei...

Eu le am pe ale mele, ”infinit” independent de ceea ce crezi dumneata, ca autor...

Nu prea mă dau după stors citiri, sunt oricum o autoare mult mai lecturată, decât tine, aceasta în general, dacă vrei te poți uita la număr general lectori. Dar nu îți dă de gândit, așa e, că nu gândești, aici, pentru că tu ai pornit discuția cu atacuri și subminări, fapt care nu prea mă mai interesează deloc.

Aceasta ca să îmi iau dreptul la replică și la a închide în mod natural un dialog care se prelungește în mod inutil...

Apropo, să știi că nu sexualitatea face un poet, poet, ci alceva, dar tu ești prea ”picant” pentru publicul larg, nu te interesează, dar aceasta nu mai discut, pentru că tu nu prea ai pricepe... Sexualitatea exacerbată nu ar avea loc general, decât în mod privat. Dat social pe care tu oricum nu îl pricepi, oricine ți-ar explica.

Stănică, drugs normal că e sinonim cu medicamente, nu altceva.

norii se disipă sau se disipează? Cred că e corectă forma ta, însă mai învăț și eu.


referitor la tehnica literară, trebuie să încerci să nu mai poticnești versurile, să le eliberezi puțin din strânsoare... Versul clasic trebuie să vină mai firesc...

de exemplu:

Negru este cerul – negură văpaie;
Norii de cenușă, groși, îl cotropesc,
Cu albastrul palid aspru se-ntretaie
Încrustând tavanul domului ceresc.

eu aș fi scris mai simplu, nu aș repeta ”negură” pentru că pare redundant, cel puțin auditiv cu acel negru de început...

”îl cotropesc” sună mai greoi, alege altceva, ”palid” și ”aspru” sunt alăturate, cam nefiresc, ultimul vers e bine...

Încearcă să scrii mai simplu, și la recitare, să nu te încurci... Succes!

*comentat

Leonard, nu eu ți-am commentat commenturile tale. Eu am răspuns unui atac, care părea personal.


În rest, ne citim.

luna *produce

Umbrelele sunt pentru ploaie, dar afară e lună plină, cum spui, și poate nici somnul nu e prea ok, dacă sunt stele, de exemplu. Deși stelele influențează persoanele cum luna produc mareea, așadar efectul lor este multifazic și multiplu. Dar noima este, nimeni nu își pierde timpul când se vine cu elucubrații de gen câte commenturi lasă, în mod personal, sub topicul acesta, Iulia Elize...

Mi-a plăcut replica ta, apropo... Mai treci...

Leonard, îți foarte mulțumesc.

Genul că las trei commenturi, e că gândesc sacadat și etapizat.

Apoi, frustrările cuiva nu m-au interesat niciodată, mai ales că unii când se simt amenințați, de varii creșteri poetice, și în loc să dea un bună ziua onest, aleg să lase astfel de atacuri, probabil, din Neîmpliniri proprii, Leonard. Îți foarte mulțumesc că ai trecut pe aici... Eu când observ creșteri sau fandări, încurajez, e onest.

Și eu pot să îți las apreciere general fără citat, e cel mai simplu mod de a jingi, pe care l-ai ales, și a masca neîmplinirea, și nu îți face prea mult cinste. Ce e sus e mult mai bun decât sexualitatea exagerată, de prin poezii, care e tot o formă de dezlânare poetică.

Îți foarte mulțumesc.

E un stil mai nou, nu știu ce să fac cu el, exersez deocamdată. Mulțumesc.

steluțe și ștrasuri pentru picioarele mele/subțire/cu ele/cu sclipici auriu

dublura aceea o las, pentru că nu îi găsesc soluție (Masculin/feminin).

Pun acolo ceva, pentru acel ”capul”, în rest exersez, mă descopăr, inclusiv senzația de cădere în vers, așa că deocamdată nu mai modific altceva.


Mulțumesc mult, Amanda!

Neapărat să păstrați și metafora ”când totul părea mai viu decât visul”, pentru că este a dvs. și este foarte frumoasă, ca patent. Puteți eventual să o introduceți într-un alt text, dacă ați scos-o de pe aici...

Modificarea de mai sus ”mai viu decât viul”, pare profund, dar ”mai viu decât visul...” e frumusețe.

Numai bine!

Las steluță ca să nu uitați și ca să vă ajut... Sunt metafore foarte expresive, pentru ele las stea. De data aceasta...

a trecut 1 iunie, dar poemul e plin de tinerețe... Optimismul incurabil contează, vă admir pentru acest lucru...

Spor la scris...!

îmi pare ca un dans poemul, picăturile de ploaie învăluiesc acest poem, frumos Antonia, cu drag am trecut... unde luminile se sting, apoi se aprind altele...

Mult succes literar și să ai ființa la fel de luminoasă și pe mai departe!

Am scris acest poem cu multă ușurință, îmi place să exersez în stil nou, e un modus literar care cred că mă prinde, ca vid-vis. Sper să pot scoate o carte cu ultimele mele poezii, e mult efort, din toate părțile și planuri, care cu toții le simțim că ne limitează la un moment dat.

Visez la acel bal, poate l-am trăit în alte vieți, mulțumesc Antonia... Poate, într-o zi o să îmi aduc aminte pașii, după ce exersez... (Întotdeauna exercițiul e mama învățăturii).

Mulțumesc.