Iulia Elize

Același feminin se regăsește de fapt și în primul vers. Numai de sare de pus pe rană, să nu avem parte...

Zic și eu, dar mi-a plăcut cum a înfățișat (cred), sarea, în primul vers. Foarte frumos și ingenios. Se vede culoarea, se vede aspectul metaforizant și grunjosul.

Aș da un sfat poetic d-lui Miclăuș, să folosească aceeași tehnică de metaforizare și în versurile sub semnătură. Așa trebuie să fie metafora, să sugereze stări de cuvinte.

sarea? sare de pus pe rană este o expresie.

* poezia, scuze

E frumoasă poezie, ca sfat tehnic ți-aș da pe primele două strofe să nu repeți rima. Sunt prea asemănătoare rimele ca să fie repetate, iar dacă ai fi la un concurs literar, ți-ar scădea din punctaj, din păcate...

Dar per ansamblu un poem bun, te-ai ținut bine de ritm și poezia e scrisă corect.

Felicitări!

Lua

Da, mulțumesc Sorin. Lucrez în domeniul ”literatură” de prin anul 2004 sau 2005, de douăzeci de ani... Sunt mândră de ce am realizat până acum. Mă bucur că nu am stat pur și simplu degeaba.

Poate tot secretul în literatură este să fii pasionat și să vrei să depui eforturi, apoi lucrurile decurg în cel mai firesc mod. Dar, probabil că toți colegii știu aceste lucruri...

Mulțumesc frumos!

Mulțumesc Bogdan pentru însemn, din nou, mă bucur mult! E un fel de muncă proprie care nu dezamăgește și se împlinește prin rod, prin carte, prin emoția comună. Ștefan, mă bucură prezența ta, poezia e un filon care nu dezamăgește...

Apreciez șederea în perimetrul drag, poetic.

Cu prețuire, Lua

Bogdan, ieșim să facem cadouri benevole. Mă ofer să îi trimit lui Claudiu Teatrul meu liric și colecția ”Baraca”.

În caz că vrea niște cărți mai rare și mai ample, în original. Claudiu, dacă vrei cadoul meu, te aștept cu un e-mail, să îmi comunici o adresă.

Bogdan, îți mulțumesc din suflet pentru prezența scumpă, în roșu, pentru comentariu și mediere, era nevoie, având în vedere că a apărut neînțelegerea contextului creativ.

Nici eu nu mai intru pe subiect, pentru că poate deja s-a exagerat puțin cu off-topicul de păreri și răspuns. Aștept un mail, Claudiu.

E ”vrăjeală”, pentru că tu prea dai cu bățul, fără să fii scris, din câte știu eu, vers voiculescian. O faci din inerție, aproape. Dar ce e mai grav ”obraznică”, ”delir”, așa cum m-ai numit tu, sau ”vrăjeală, față de ”obraznică și delir”, ce e parcă mai nesimțit...

Vezi că nici ție nu îți convine dacă îți răspund, dar nu așa, ci mai neofensator, pe când tu mă iei din start cu atacuri, numai de-a dragul, când de fapt nu te pricepi la acest stil, ci numai să te afli în treabă și să o critici aiurea pe Iulia...

Eu o să știu că sunt commenturi prefabricate, unde contează persoana, nu creația, altfel nu ai ataca literat, când nu te pricepi, dar îți place de fapt să intri sub textele mele chiar dacă nu te pricepi și să dai LA ORICE TEXT, cu un băț propriu și din necunoaștere. Dacă nu te pricepi, de ce ataci textul, numai că ai ceva tu acolo un buton, la care poți să reacționezi cu un comment. Eu nu mă mai iau după comentariile tale, pentru că sunt subiective, țin de persoană și nu de text.

Claudiu, când mai scrii despre un text de-al meu te rog documentează-te. Dacă habar nu ai despre ce vorbești, atunci abține-te.

Dacă tu zici că știi ce e versul voiculescian, ei bine nu știi. E un stil de a scrie, m-ai nimerit foarte prost, pentru că eu chiar mă pricep. Am scris volume întregi, numai în acest metru, adică teatrul liric, în două volume.

De ce sunt acidă... Pentru că tu ataci și îți dai cu părerea când nu te pricepi. Dai cu bățul în baltă, când tu habar nu ai. Nu știi nici ce e versul voiculescian, e O TEHNICĂ pe care eu chiar o cunosc foarte bine. E un stil. Nu e o aspirație, e stilul versului, nu că mă dau mare că scriu mai bine decât Vasile Voiculescu. Mai întâi documentează-te apoi să spui că eu nu mă pricep.

Problema este că mă prea pricep, sunt cea mai bună creatoare, pe astfel de vers, din România. La poezie clasică pot da lecții, mai ales pe vers STIL voiculescian, unde sunt cea mai bună.

Fiind cea mai bună, nu trebuie să te supere că privesc de sus situația, când tu mi-ai atacat poeziile fără să te pricepi. Iar linkul nu poți să mi-l dai pentru că de când ești tu pe agonia, nu s-a scris vers ca să mă bată, în materie de vers lung. Clasicii, și acolo aspir, de fapt, prin teatrul liric care este de cea mai bună calitate. M-ai prins că mă prea pricep, și comentezi o poezie unde eu chiar știu cu ce se mănâncă.

Culmea că tu te superi, după ce chiar tu mi-ai atacat scriitura, mai ales fără să deții cunoștințe.

Vasile Voiculesc a lăsat un stil, așa se numește, dar tu zici că aspir către calitatea lui Vasile Voiculescu fără să știi prea bine că e un stil de a scrie, așa se numește stil voiculescian.

Aștept și mâine linkul, demonstrează-mi că altcineva scrie mai bine decât această poezie, de exemplu, care e una din multele, pentru că am și teatru liric, unde nu mă bate absolut nimic. Data viitoare aștept să te documentezi în timp ce dai cu bățul, să știi măcar ce înseamnă stilul cu pricina, mai înainte să dai cu bățul acolo unde chiar mă pricep.

Uite, din câte ai văzut tu (poezii de gen) de când ești pe agonia...

Aștept link.

Rimele sunt numai bune, în caz că spui NUMAI GENERALITĂȚi fără să vii cu exemple concrete, de rimă care să sune din coadă,

Ți-am spus, nu mă lua cu vrăjeală, de comentarii text, când tu nu scrii de gen, facem comparație textuală și dacă vrei mergem până în sus, la clasici...

Dă-mi link cu un vers voiculescian scris de un român, contemporan sau de-al tău, care să fie mai bun, în rest nu îmi dai text de-al tău pentru că nu ai de unde.

Dă-mi un vers de-al unui coleg sau clasic de pe agonia, după aceea mai vorbim.

Aștept link...

Sper să mă înșel.

Cum mă cerți pentru rime sclipicioase, bănuiesc că habar nu ai despre poeziile în blocuri mari...

Claudiu,

Poate sunt singura în România care scrie vers voiculescian corect, iar textul e o metaforă, un dialog imaginat cu sufletul sau cu rodul dragostei sale, cu un ego masculin, înfățișat dinainte.

În rest, uneori mai las virgula pentru a ușura lectura și a faciliza înțelegerea textuală.

Rimele nu sunt atât de țipătoare pentru că e un text în bloc, care nu are voie să sclipească prin rime ”fantasmagoric” fantastice, pentru că acesta e un text în metru lung, pe care tu de exemplu nu îl poți scrie (decât dacă exersezi cam 10 ani...)

Chiar te invit să scrii unul similar, după aceea putem face și comparații...

Din câte știu sunt singura din România care scrie teatru liric, pe acest tip de versuri, care poate ajunge și la piese ample de 20 sau 30 de pagini, fiecare... Îmi rămâne doar să scriu teatru clasic, până la anul poate încerc. Deocamdată am scris doar un teatru în versuri, de care sunt foarte mândră, cărțile se găsesc și în mediul on-line.

Și tu, Claudiu, cu ce mă uimești? Poți scrie și eventual să mă bați? Cu rime care să dea din coadă, după cum vrei, te rog. Dar nu se scrie cu rime sclipicioase, pentru că se pune accent pe bloc.

Ești cam mereu ”ciufulitos” cu mine, cu textele pe care le scriu. Încearcă o paralelă, să vedem tu cum scrii... (Este o invitație, după aceea mai pune de vină, te rog!) Te invit să mai treci și să mai cârcotești, pune te rog pe site un poem în același metru și mai vorbim, mulțumesc mult că ai trecut...

Te mai aștept.

Apreciez această proză pentru efortul deosebit, pentru râvna depusă în text, însă mai ales pentru bogăția amănuntului...

Este o bucată de proză care se poate citi de mai multe ori, pentru a te bucura de bogăția descrierilor și de amănuntele care țin de text, de bogăție.

Cu mare drag las steluță. Și sunt curioasă, va fi introdusă într-un roman sau într-o carte de povestiri?

Oricum, stea!

Mulțumesc pentru recomandarea articolului, mi-ați făcut o surpriză foarte dragă, mie.

Mulțumesc foarte mult.

Bogdan, cred că situația diferă foarte mult de la cuplu la cuplu, aceasta ca să rezum ce cred. Cuplurile sunt diferite, pentru că persoanele din el sunt construite după cum le-a fost dat și după cum au evoluat, în mod separat. Se poate spune că dacă există potrivire, atunci e prezentă fericirea, în rest nu.

Te rog...

Dacă tot sunt pe aici, te rog ajută-mă cu o personală, de pe site, un articol de poezie de ieri ”Elizienele, stare de sânziene etc.” Dacă ai timp, cumva.

Probabil, că fericirea reciprocă este posibilă, dar astăzi din ce în ce mai rarisim, pentru că lumea e întoarsă pe dos.

Mulțumesc dacă poate ai timp să te ocupi de articol. Multe salutări!

E un efort susținut, în literatură, mereu, eu sunt cu două cărți în lucru literar, editorial, și poate ideal ar fi să mai glumim, puțin, și să ne mai și descrețim frunțile. Munca nu se termină niciodată... E indubitabil. Literatura e foarte cerută și cere. E un fel de raport bilateral.

De fapt, poate, a vizita un hotel ca Ensana, e ceva, pentru că tot am auzit de el, pe la radio, acum... Ar fi ceva, după atât de multă muncă foarte susținută, să evadăm...

Dar deocamdată cărțile ne așteaptă.

Cred că hotelul este Ensana, am verificat, așa că e numai pe aproape.

Cartea e din 2016.