Iulia Elize

E de fapt Emilian după un roman al meu, poemul ”Petale de trandafir, în mâinile foarte micului înger Dalina”. În el, protagonista secundară, nevăzuta faptură (parcă, neînsemnată) umbla desculță și se numea Câmpioara.

Nu știu de ce mi-a venit să scriu puțin și despre ea, ea umbla desculță și flămândă, pe când a ajuns la Templu. Ea e în sfârșitul poemului.

Mulțumesc mult.

Mulțumesc Emilian, nu sunt căsătorită, nu cred că mă mai căsătoresc, pentru că nu prea vreau, în rest sunt numai poezie curată și lucru, pentru că trebuie făcut...


Mulțumesc că ai trecut.

Cred că e foarte utilă autocritica, poate este un fel de noimă să scrii pe o bază mai simplă, dar și complex, să le alternezi.


Îți foarte mulțumesc Amanda că ai trecut, părerile tale sunt scumpe și le apreciez mult.

Da, scot virgula.

La ”hățul” eu subînțeleg un ”care” anume, hățul ”dacă mă trage, m-alerg”

Îmi place mai mult varianta mea la ”Împiedic și marea”, mi se pare că acel ”și” al tău aglomerează cumva ritmul...

Da, și mie mi s-a părut greu de scris, poate mai fac încercări pe măsură de 12, dacă mă hotărăsc și poate am chef... E mai greu puțin, așa e, cu rima îmbrățișată, dar nu imposibil. Te-aș sfătui să încerci și tu, e greu până începi...

Eu, în general, scriu amplu, noroc că mă descâlcesc câțiva cititori foarte prețioși, din cei care mă iubesc, în scris, în rest sunt și cârcoteli că scriu prea complicat, indescifrabil sau vag (când eu scriu chiar amplu și deschis).

Iar când sunt metafore prea multe, poezia după cum știm e construită preponderent pe bază metaforică, dar ori Leonard ori altcineva, Claudiu Toșa, spun că poezia e deslânată sau delirium și dicteu, ceea ce nu e, ci e perfect pe bază de metaforă amplă, însă mă deranjează, mult, pentru că mi se cumva subminează gândirea profund metaforizantă, alonja pe poezie, încât aproape nu mai îmi vine să scriu nimic și mă țin departe de poezie. Fac în schimb altceva.

Dar, oare poezia nu înseamnă metaforă, un lanț al semnificațiilor, atunci dacă eu o folosesc, stilistic, de ce nu se practică descifrarea pe bază metaforică, pentru că ce scriu e poate prea complex. Sunt prea amplă, prea lată în așezarea metaforică.

acoperământ

Dacă soluția ghicitorii se potrivește mai tare, decât ”țesutul”, eu mă supăr! :):)

Da, există cum să nu și secțiunea citate, vezi că în susul site-ului, cu verde, sunt afișate toate secțiunile, îmi doresc foarte mult să mă orientez într-o zi și înspre teatru... Cu virgulele, așa e, este un defect profesional.

Mulțumesc, Albert! Sper că mă vindec de marele defect al virgulelor, ele sunt puse așa cum gândesc, etapizat. Și probabil e mai greu să le corectez, pentru că trebuie să îmi modific și felul de a gândi. Unele persoane gândesc etapizat, și de aici defectul cu virgulele.

*țesut cu* trei puncte

țesutul organic, carnal, țesutul din cânepă din care se face fesul, fuioru-i des, deci poate fi pentru ... șesut, cum trei puncte, ar spune dl. Miclăuș.

Ce șod a fost Stănică, cu bucălat! :)

țesut

Uite-o pe a mea, doar una am... (pe 12).


https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14180189/Lacrima_nimicului...

E bine, cred. Acum îmi dau seama că e ok. Poemul merită steluța, e fără greșeală.

E frumoasă măsura de 12 după părerea mea, se folosește mai rar, dar e drăguță, eu de exemplu nu prea am scris pe 12, am numai un singur poem...

Dar e frumoasă, măsura, și Eminescu, nu îmi aduc aminte să o fi folosit-o, prea mult, din câte am citit. El merge pe endecasilabic, pe 11.

Vezi că e cu o silabă parcă în plus tot pe 6.

Poate fi un capriciu de ritm, e aritmie sau nu e?

Las o steluță pentru poem, mi-a plăcut foarte mult.

O întrebare: E cumva rupere de ritm în versul 6, sau se acceptă legarea? Parcă e o disonanță, dar poate fi cred și o pastelare a metricii... Nu îmi dau seama. E un pic totuși o altă legare de ritm... Nu îmi dau seama dacă e aritmie sau nu este. La ”greieri” e bine, de exemplu.

Mi-a plăcut, e un text blând care mie îmi dă un fel de senzație de căldură și de foarte bine, pe interior, e o satisfacere a minții, cu privire la poezie, și emoțională, putându-mi să îmi imaginez foarte ușor fiecare cuvânt, senzația e chiar acolo. Nu aș scoate nimic, poemului nu îi trebuie, de asemenea nimic în plus, ceea ce e bun se ține în sticluțe numai bine potrivite. Cu mult drag las steaua mea, pentru parfumul foarte scump și pentru suflețelul meu poetic.

că *(poate) calculatorul... Trebuie să mergem pesemne la somn, e destul pentru ziua de astăzi.

Apropo, sunt de aceeași părere, AI va lua mult, ca amploare de scris, încât în curând nu o să mai fim, scriitorii, valizi...

Am văzut pe site, comentariile AI la poezii, sunt ireproșabile. Și când te gândești că calculatorul respectiv procesează zeci de mii de materiale pe zi... Vor fi romane AI. Poate foarte curând...

Nici chiar așa, Stănică! :))

Mulțumesc că ai revenit! Poate și imaginea publică are un sens al ei, comunicarea cu scriitorii, căreia de asemenea eu îi confer timp, pentru că o consider foarte prietenească, imprtantă... Dar dacă e prea mult, colegii se mai supără, așa că azi mâine îmi scot biografia, cum au procedat toți ceilalți colegi, ca să nu supere! :)))

În ton de amuzament, zic, mai glumim, pentru că e deja ”mâine”...