Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

De dimineață, au început rugăciunile

3 min lectură·
Mediu
Îmi dădeai de veste că vii, simțeam cheile cum îmi tremură în mână
Cine ești dumneata și mă iubești chiar pe mine sau vinzi, poate, băuturi scumpe
Ce să deschid, inima mea, ca pe o poartă vie, mi-o scot din piept
Și îmi deschid cele patru ușițe
Îmi dai vin
Vrăjitoarea să se îndepărteze de la mine de la fereastră
Puțin aer...
Blestemele să își scoată capetele din tomberoane
Și mătușile, mamele curcubeelor nepricepute
De la tine, din carne
Se îndepărtează cei cu decapotibile, pungile goale dansează în stradă
E un soi de hidoșenie care nu îmi dă pace
Îmi stă în unghie
Mă irită.
Ca o ojă, tot ceea ce s-a așezat între noi, mamă, tată
Cine urlă prin încăpere
Este talpa mea spălată cu săpunul de trandafir și balsam
O pungă de plastic dansează un vals
În Sala cea mare.
Este atât de puțin de vândut și de cumpărat, portocale acrișoare în miez de vară
Sunt unghiile mele sălbatice, sau pe cine am ținut între degete, iubitul meu, necunoașterea
Bucata aceasta unică de chei, o irepetabilă posesie a amăgirilor
Ai vin aruncat peste spate
De dimineață au început rugăciunile
Și atunci, m-ai mințit sau nu m-ai mințit
Un număr necunoscut îmi cere la telefon interviuri
Părerea mea despre tine este neschimbată
Ca un etern ”da” care se așază pe canapea și pe care îl strânge o menghină
Și atunci de ce îmi susură toate mandolinele, drept în piele
Felinarele să se stingă, la tine, pe coate, dau spaima mea pe un soare
Am nevoie de ozon pentru această despărțire, am nevoie de mare
Am nevoie de apă, pentru împreunare
Și de caracatiță
Frica ei
De ruperea carcatiței și a cordoanelor imposibile
La fel ca bebelușii când se nasc
Copiii să se facă din nou vii pe catapeteasma templului
Dacă m-am născut, atunci sunt formată din albăstrele care se întind
Plictisite, înspre stele
Dar cel mai tare dintre ”torturi” este pofta mea eternă pentru singurătate
Așa nimeni nu îmi face vreun rău
Azi noapte s-au trezit licuricii
Nimeni nu m-atinge, în afară de tine
Doar trandafirul roșu pe care nu mi l-ai dat niciodată începe să plângă
Lângă rădăcinile tale, necunoscutele, trainicele
”Cine ești?”
”Cine ești?”
Chiar ești albastră, albastră? Ai papucul albastru?
Sunt un nebun și te iubesc, dar am chingii în pupila ta vidă.
De ce te plimbi desculță și unde te duci în picioarele goale, pe cine cauți și ce vrei dumneata
Așa umblă o zeiță, spune-mi
În picioarele goale...
022
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
414
Citire
3 min
Versuri
52
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “De dimineață, au început rugăciunile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14182088/de-dimineata-au-inceput-rugaciunile

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@emilian-licanEL
Emilian Lican
Chiar în tălpile goale!? :).
0
@iulia-elizeIE
Iulia Elize
E de fapt Emilian după un roman al meu, poemul ”Petale de trandafir, în mâinile foarte micului înger Dalina”. În el, protagonista secundară, nevăzuta faptură (parcă, neînsemnată) umbla desculță și se numea Câmpioara.

Nu știu de ce mi-a venit să scriu puțin și despre ea, ea umbla desculță și flămândă, pe când a ajuns la Templu. Ea e în sfârșitul poemului.

Mulțumesc mult.
0