Poezie
Memento...
”Ionuță”
1 min lectură·
Mediu
De mult timp, nu s-a mai vorbit despre straiul meu
Mi-l observ în oglindă, pe sub riduri late, adânci și sub albul lapte care mă binecuvântează din cer
Am maramă ca bunica
Cămeșă albă și la gât port mărgean
Poate atât să se spună despre această sirenă îmbătrânită
”Locuind în mărgean, amintindu-și
Cu perete de mărgean
Și prin ferestruici treceau pești...”
Când aveam doi ani, mi-au pus părinții cercei cu bobițe de coral
Primii mei cercei
Crezi că pe la sirenele pământului este coralul?
Dar, sigur mărgeanul este
”Mărgeanul”,
Suspină, Ionuț.
Așa spun toate ”Amintirile din copilărie”, culege cireșele, că s-au copt
Cum ar fi să vină pești, dar ei nu au mâini pentru cireșele mele
Cum ar fi să treacă acum un pește, chiar prin fereastra deschisă
Pe afară e soare, dar eu sunt singură ca ploaia
Noroc că în loc de degete am penițe care nu se lasă, din corp.
071.123
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 152
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Memento....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14178234/mementoComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IESe spune, adică eu spun, că femeile care seara, punându-se pe canapea au tendința (ușoară) de a-și încrucișa picioarele de la gleznă în jos, cine știe, în alte vieți, în alte universuri paralele... E un fel de vis, acesta. Un fel de posibil, din cauza stringuirilor de multivers.
Sunt de pildă filmări cu sirene, prin mare, dacă au apărut printr-o fereastră de tip string? În apă?
Vise, și iar vise, dar e posibil mult, mulțumesc mult, Stănică!!!
Sunt de pildă filmări cu sirene, prin mare, dacă au apărut printr-o fereastră de tip string? În apă?
Vise, și iar vise, dar e posibil mult, mulțumesc mult, Stănică!!!
0
SVneapărat să stau cu ochii pe ele
nu de alta, dar se zice (eu spun), au gust bun :)
nu de alta, dar se zice (eu spun), au gust bun :)
0
IEDacă trag la noi, prin oceane... Știi mica sirenă, era curioasă.
Și chiar și așa fac, ca în povești, se tot ascund, trăgând cu ochii spre țărm, dar pe fugitelea și cu stânca și depărtările mari lângă...
Și chiar și așa fac, ca în povești, se tot ascund, trăgând cu ochii spre țărm, dar pe fugitelea și cu stânca și depărtările mari lângă...
0
IEÎn rest, nu prinzi una s-o mănânci. Eventual a-i vedea de ea... Dar n-ai prinde-o la înnot... Dacă ești frumos, ai o șansă (infimă). Tot n-ai prinde-o la înnot.
0
ZADistincție acordată
“Cum ar fi să vină pești, dar ei nu au mâini pentru cireșele mele
Cum ar fi să treacă acum un pește, chiar prin fereastra deschisă
Pe afară e soare, dar eu sunt singură ca ploaia
Noroc că în loc de degete am penițe care nu se lasă, din corp.”
Frumusețea luminează în interiorul frumuseții. Poemul tău e ca un soare ce trăiește în interiorul unui alt soare și nu este văzut decât cu lentile speciale.
Cum ar fi să treacă acum un pește, chiar prin fereastra deschisă
Pe afară e soare, dar eu sunt singură ca ploaia
Noroc că în loc de degete am penițe care nu se lasă, din corp.”
Frumusețea luminează în interiorul frumuseții. Poemul tău e ca un soare ce trăiește în interiorul unui alt soare și nu este văzut decât cu lentile speciale.
0
IEMulțumesc, Antonia, este un poem la care țin, pentru că amintirea cerceilor cu bobiță de coral este adevărată (Arată roz mat).
0
așa cum suntem, cum am fost...
și dorul de a fi fost