Demers (Zâna din mijlocul florilor)

În fiecare din oase curgea ceva din trecutul meu

Mă plânsesem, de numai și numai

Până când ușa derbedeului ai devenit, printr-un urs

Nu am mai spus nimic înapoi

Mă loviseși cu raze în pumn de mi se înroșise un umăr, dar ochii

Între bucăți de timp se stă bine, nu înainte de timp, nici în timp, nici peste un timp, ci între faliile timpului

Era periculos

Nu persuasiv

O să mă nasc în nimic, ca o nimfă

Jurasem că nu o să mă mai nasc decât în nimic

Acolo sunt petale multe

Cu ele o să mă acopăr

Numai cu petalele roz, ca o zână călcată cu bocancul.

Și dacă am niște răni, cumva

Iute

Nati mă culcă.