Poezie
Sonet de cogniție (răsăriteană)
= Sonet... =
1 min lectură·
Mediu
Cu aripa întoarsă către sine
(De îmi vezi pașii, în oranj, gondole)
În cizmele înalte, spaniole
Dar nu pricepi, cu punga de grisine
Mă fac preocupată, cum creole.
Nu-i musai să îmi placă, de știi bine...
Căruța cu-animale dă (în tine)
Nu te cunosc cal alb, tu, rujeole.
Căci stres produci, de-mi răvășește gândul
O geană-amestecată, pe din lacrimi
În mâna ta, scrânciob și-atâtea patimi
Cu mâini de c`rumpeni strică grâul, rândul.
Mai intră în ogor de soare, datini
Dar, vezi de luna ce-ți strigă (pământul).
021.405
0
Sonetul tău îl pot situa
între nimicnicie şi superb...
Deşi sunt şi eu oarecum sonetist
îmi vine greu să dezleg
ce ai legat tu aici...
Un întârziat LA MULŢI ANI!!!