Și mă privea ca o pasăre

Cine să nu spună
m-am ridicat de pe genunchi și m-am întins zvâcnit cu amândouă picioarele
până carnea mi-a devenit altceva
oase de pasăre cred mă cuprinseseră de undeva din bazin
ce să fi fost eu ce zgambie ce zimbută cine să fi fost pesemne strămoșii oamenilor
sunt păsările
credem
așa spun relicvele pământului și dacă întrebi pietrele înțelepte
mi-am recunoscut lângă pe mama și pe tata târându-se sub un pom pentru mine
să nu îi părăsesc atât de repede eram copilul lor și m-am dus
undeva în spate foarte în spate și mai departe
spre celălalt reazăm al oaselor mele
care mă
așteptase, duios, mai întâi
pe urme de păsări și de zei ai egiptului cu cioc de egretă
până am dat în ciuda tuturor piedicilor acelora și în ciuda celorlalte scurte picioare,


de tata care culegea cireșe în grădina de raze
tu ești tată? și cireșul se cutremura foarte tare
m-am simțit și mai mult pasăre când am căzut
ca moartă
sub cireșul acela care se prăbușise peste mine când tata și-a luat zborul
de ce pleci tată de ce pleci și așa de sub cireș îl chemam
îmi e rău tată de la oasele acestea de pasăre nu pleca
și el
mă privea ca o pasăre
ochiul meu s-ar fi întors după tine ăsta e sensul feței și a fetiței cuprinsă de dragoste
și mă privea ca o pasăre
oda mea,
și mă privea ca o pasăre,
pe cealaltă cale a frunții,
mi s-a făcut dintr-odată groază de mama de tata pentru că ei erau undeva - înainte în timp - sub un pom, cum și eu eram sub pomul căzut,
cireșele cred erau foarte frumoase pe durerea lui tata pe dragostea lui
păsări
trebuie să treci prin cireș mi-a spus el repede și foarte alb de răscruci și desprindere
și mă privea ca o pasăre,
fata mea
trebuie să treci prin cireș,

după ce oi pleca eu.