Adam și Eva

Când se „prăbușesc toate’’, rămâne doar tăcerea în care se prefigurează nefiindul, în care se deschide o dihotomie, o parte din el asimilează „calea îngerilor’’ cu punctul terminus „Edenul’’, altă parte din nefiind încorporează calea demonică ce se termină brusc în bolgii.

Interesantă interpretare, eu mă refeream aici la mitul lui Platon, conform căruia Adam și Eva făceau parte unul întru altul, fiind corpus unic, primordial. Și acel corp unic mi l-am imaginat unei păsări, din cauza zborului, care implică o relație de rupere de pământesc(ul) (corpului unic) și de trecere în cer, la îndemâna lui Dumnezeu. Fantezie desigur, dar mi-a făcut plăcere să scriu, până la urmă Adam și Eva sunt rădăcinile noatre pământești și cele mai vechi, probabil de milioane de ani.

.. sau poate nu chiar milioane de ani, doar că atât e viața pământului. Ar fi interesant, zic, de estimat când a apărut de fapt primul om, prima pereche. De fapt atunci faptele lui Dumnezeu, cu privire la ”omenesc” s-au arătat concret din cer, pe pământ, prin apariția concretă a primilor oameni.

Simbolic, găsim pe Adam și Eva, atunci, pe pământ.

Dar nu am cercetat ce spune antropologia, cu privire la durată. Trebuiesc făcute încă săpături, pesemne! :):):)