Poezie
Cireșe nu mai erau de cules
= țușă =
2 min lectură·
Mediu
Îmi părea că mă apucasem să culeg cu tine cireșe înnegrite și bune
pășeam cu tine printre tot felul de îngeri până în fundul grădinii
ei
ne purtau pe mâini coșurile
să le umplem
era călduț era bine primăvară târzie pășeam cu tine așadar printre îngeri
nu știam.
pesemne pe noi ne lovise o orbire comună.
Pretutindeni tot felul de sunete de pan și de păsări
probabil ascultam cu toții de îngeri
și
de toanele lor
de
culoare portocalie
în grădina aceea se auzea muzica Enyei peste tot
de ce să ne placă Enya drumurile și bâlciurile
însă
plantele se veseleau creșteau mai departe liniștit
din vițele lor
încropeau îngerii la îngeri papirusuri vegetale și rugăciuni
nu știu dacă vedeam foarte bine inelele lor de pe degete
sau cum
un câine hodorogit se plimba tacticos
ici-colo
în pipe fumegânde de păpădii se ascunsese de fapt dumnezeu
certând foamea câinelui.
Paștele trecuseră demult sărbătorile se scurseseră fiecare departe
îmi spuneai că sunt a ta că sunt poate frumoasă
moldelai în trupul meu oale și căni de lut. de pământ.
îți plăceau cireșele
vinul.
abia atunci să fi văzut răchita aceea pe care o purtau ei pe mâini
ce să umplem din rădăcină? în care vis?
să le umplem?
Și ne-au pus pe amândoi să culegem de fapt apa pe care curgeam împreună
barca cu viață era așezată de fapt undeva în grădină
viață
era peste tot
ca în nunta din cer, întâmplată odată
ne-au pus sărmanii buimani
amândurora
aripa de furtună și dragostea
și
ne-au agățat unul de altul
să îl scoatem pe El din grădină
căci
de la El
cireșe nu mai erau;
de cules.
032.957
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 275
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 49
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Cireșe nu mai erau de cules.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14123474/cirese-nu-mai-erau-de-culesComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEDa, Paul, este un poem-caleidoscop. Prin unele cuvinte se poate privi dincolo de imaginație și de realitatea cotidiană, și prin poezie, în genere. Einstein spunea ”cunoașterea este limitată, imaginația în schimb încercuiește de fapt universul.” și poate că a avut dreptate. Ca și poeți, suntem un fel de creatori, imaginăm ceea ce nu există, și totuși cu adevărat se întâmplă actul acela creaționist, acela de pictare prin imagini. Acela este real.
Ca un fel de tușă de creion, ori de pensulă subțire, prin care se trasează o punte spre imaginar, concretă totuși, deși extrem de fină ca așezare. Dar complexă și amplă, ca semnificație de redare.
Așadar, ca poeți, suntem un fel de meșteșugari și noi! :) Mulțumesc pentru lectură și comentariu!
Ca un fel de tușă de creion, ori de pensulă subțire, prin care se trasează o punte spre imaginar, concretă totuși, deși extrem de fină ca așezare. Dar complexă și amplă, ca semnificație de redare.
Așadar, ca poeți, suntem un fel de meșteșugari și noi! :) Mulțumesc pentru lectură și comentariu!
0
IEMă gândeam mai departe la subiectul de mai sus. De exemplu Mendeleev a visat Tabloul periodic al elementelor, de aici decurgând revelațiile din chimie, cu tot progresul științific aferent acesteia. Visul, considerat atât de superficial, de altfel, și anodin... Dar de aici, de la un simplu vis, a pornit de fapt totul. Așa și cu poetul. Poate că el accede, prin cuvânt, la o realitate care transcede mijloacelor omenești, la un spațiu pe care probabil nu are să îl întâlnească, real, niciodată. Probabil, niciodată îngerii nu se vor plimba pe pământ, printre oameni, și totuși realitatea de a vedea această imagine este acolo. Îngerii sunt, așadar, în tabloul imaginat prin cuvânt, chiar dacă nu atingem niciodată astfel de spații... cu tot felul de îngeri trecând prin grădini de cireși, străvezii, albi, și cu coșuri de răchită în mâini. :) Dar, oare, ei nu sunt, cumva, pictați deja, prin poem? O realitate de amploare, așadar, însă în tușă fină, cum spuneam...
Mulțumesc încă o dată, Paul!
Mulțumesc încă o dată, Paul!
0
bucuros de popas,
Paul