Poezie
Cântec
- clasică -
1 min lectură·
Mediu
Noaptea e prea lungă, poate, și mai schioapătă ades
și pe mine m-oi așterne, să culegi, bineînțeles
lasă-mă să îți spăl părul cu parfumul pielii mele
daca stai, ți-aștern în față drum de mure și mărgele
trandafirii ce te-or plânge, cu un aer delirant
să te-ating cu pulpa asta dezvelită din Levant
cum întinde-un braț feciorul când se-apropie de vie...
de te-ating simt că Levantul m-a udat cu apă vie
că miroase-a lemn de cedru și a flori azi speriate
ca un iepur mic și dulce și cam aplecat de spate
vino și găsește-mi mâna și de mine te lipește
lasă-mă să îți dau pâine și un mur și-un pic de pește
noaptea e prea lungă, poate, și mai schioapătă, târziu
te îmbrac în levantine flori de piersic auriu
și te-ndemn să cauți apa de sub talpa mea ce curge
și-o să uiți, apoi, cu totul, parcă noaptea te-ar ajunge.
022.628
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 150
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Cântec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14122914/cantecComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEMulțumesc, Răzvan, pentru trecere!
0
’’Cântecul’’ poeziei induce eufonie vieții, care conferă melodicitate armoniei, echilibrului și afectelor.