Fără ploi și desigur fără zăgăzuiri

Să îți așezi capul la mine în palmă și să îmi spui că dincolo e pădurea care tace și captează imagini cu păsări atât de savant și frumos cum ești tu (uneori) (când mai tac) să te înfiorezi citind și să nu îmi spui despre toate acestea nimic niciodată, când în depărtare se va arăta pădurea cu leagăn o cabană de fulgi ca și când mi-ar fi frig dacă nu bate focul atât te-aș iubi. Parcă bate pădurea cu fulgii este primăvară dar se aud fulgii bătând și e atât de frumos! Luminițele acelea... Și focul... Ți se zbate în ochi liniștea.