Jurnal
Poveste pe dos
1 min lectură·
Mediu
S-au scuturat păpădiile până am dat iar de tine
te începea de la frunte un
gând
frumos
Pielea ta miroase a scorțișoară scorțișoară sunt mirosurile sânilor tăi am înțeles despre tine doar că mă iubești și că mă aștepți și eu ca un rac mă îndepărtez te rănesc doar ca să te aștept cu dinții încleștați să nu te mai desparți niciodată de ranița mea plină cu flori și cu mere stricate.
Și ei se iubeau îndelung în scoarțe de universuri și în raze.
Mai beau încă o cafea dacă sunt frumoasă și fumătoare te aștept la mine în casă cu țigara aprinsă vezi că locuința mea este plină de universuri de cafea și de raze nu există nici dulapuri deschise nici flori de lavandă în ghivece ca să ne țină loc de dumnezeu mă rog unui Dalai Lama ca să înțelegi acestea greșit.
Ce spune el ce înțelege ea e de doi bani.
022.664
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 154
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “Poveste pe dos.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/jurnal/14124348/poveste-pe-dosComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IECe înterpretare originală! Te mai aștept să trec pe aici, toate cele bune! (Și dacă cumva poezia este dansată de cuvinte și azi, poate va fi și mâine, și tot așa, și tot așa...)
:)
:)
0
Vocația trebuie decojită de „scoarța’’ concretului în care nu rezistă creația și ar fi util pentru vocație să-i creăm un compartiment în sinele spiritului specializat în acte creaționale.