Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

dor-nea

1 min lectură·
Mediu
mi-e de iarnă când te ninge pe frunte și totul tace e foarte întuneric, atunci, când începe să ningă se albesc străzile, în liniște, și poți să îți pui bradul; ce înaltă trebuie să fie culmea aceea, și ce albă, ce înzăpezită! de pe dânsa, s-au dezlipit pașii celui care mergea cel mai ușor, către clopot, să îl dezmorțească... cred că era foarte mic, și în scutece, scâncea și visa clopoțeii de pe-un brad și totuși cineva mergea înainte... mergea și pământul... nu se rotea, ci mergea... e bizar, dar numai iarna încep să bată clopotele, e numai de iarnă, sensul sensului, dar nimic nu pare să mai țină din mine acum, tristețe, gânduri care se lipesc să mă macine, un brad cel mai frumos din lume o să mă așez lângă el. O să ningă mult peste toți așezații parcă e decembrie, peste toți așezații.
002426
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
146
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Iulia Elize. “dor-nea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/jurnal/14115022/dor-nea

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.