Iulia Ardelean

Am două semne-n mine de pe vremea când ai mei încă nu se cunoscuseră. Unul din ele zbiară neîncetat – - celălalt șoptește mereu foșnete confuze. Ai crede că se oglindesc unul în altul, că se

Margini țintuite de stejari înalți cât drumul pân’ la cer aveau urme de lună-ntre ele. Printre pletele copacilor se scăldau în întuneric păsări de noapte. Avea în față o potecă îngustă, boltită

…Acel moment când ți-e dor, dar nu știi de ce sau de cine. Acel moment când confunzi frigul cu un X. Când simți că plesnește inima-n tine - reason unknown. Te bufnește plânsul, pentru că ți-ai

m-am tot gândit dacă să te caut instinctul mă ținea însă strâns de mână îmi spunea să ne mai plimbăm un pic înainte mă ademenea cu acadele și vată de zahăr am prins un moment când nu era atent

Te-am surprins purtând pe brațe icoane cu și despre noi, încercând să le împarți între ieri și mâine. Norii de sub pleoapele tale îmi strigă ușor numele. Ador să-mi beau cafeaua sprijinită de

Am renunțat să mă mai îndop cu trecutul acela cu gust de ciocolată amăruie. Și-acela ca și ciocolata: la început era bun, dar după un timp nu mai simțeam decât amarul din el.

Cuvintele-i scapă printre degete, făcând loc unui soi de tumult venit din urmă într-o procesiune ascunsă, alchimică. Bate ritmat în cotorul deşirat, nu-i află nimeni cadenţa. Cântă un imn al

Þi-ai uitat buzele pe tâmpla mea - altfel nu-mi explic de ce se înalță toți copacii ăștia din ea – Mi-aș pava fruntea cu marmură, să nu mai crească nimic din ea, dar ți-aș auzi pașii mult mai

De când mi-am uitat credința acasă, pe noptieră, perseverența atomilor metamorfozați de aburi de alcool produce un simulacru acid. Se îndreaptă toți cu pași bordeaux către crenelurile ruinelor

am început să-ți citesc privirea (am găsit-o într-un anticariat și m-a atras coperta) am răsfoit întâi cuprinsul ‘are potențial’ mi-am zis am trecut apoi de primele pagini cu dezinteres pe la

și simți că te minți ai gânduri inversate ai pașii moi și plini de infidelitate umbli mereu cu pietre ascunse-n căușul palmelor și le arunci către fiecare nod în gât pe care n-ar trebui să-l

Mi-am acoperit sufletul cu mâinile ca un nou-născut într-un joc de-a v-ați ascunselea. Soarele saltă de pe mâna stângă pe mâna dreaptă într-o miime de secundă (o acrobație sinucigașă ai

mi-am ridicat privirea de pe asfaltul fierbinte și am ascuns-o încet în buzunar nu înainte de a o mângâia întâi ușor pe creștet și de a-i promite că o iau din nou acasă cu mine o s-o așez pe

De la o vreme ne tot intersectăm intențiile într-o spirală agonizantă de imponderabilitate, rostind oglinzi cu buzele împreunate. Retina ține loc de centrul Pământului. Ne desincronizăm

Ȋn dimineața aceea însorită nu avea planuri. Ieșise din casă cu unica dorință de a inspira razele soarelui și de a se îmbăia în căldura leneșă de august. Luase la rând toate magazinele și

Compartimentele unui accelerat sunt mai spațioase decât îmi aduceam aminte de acum doi ani, când am călătorit ultima oară cu trenul. Chiar și așa, presimt că urmele pașilor mei vor lega de multe ori

Stau uneori seara târziu în linişte, pe canapea, şi aud în surdină televizorul de la vecini. Îmi aduce aminte de copilărie, când mă duceam la culcare, iar bunica lăsa deschisă uşa

Aveai în după-amiaza aceea un zâmbet abrupt și o privire tare ascuțită. Mi-ai spintecat sufletul cu ele și mi-ai lăsat toate gândurile să curgă prin tăietura aceea dezordonată. Unul câte

Am dat pătura la o parte de pe chipul tău ars de soare. Te-am dezvelit cu un gest solemn - cum aș scoate un pumnal din teacă – și-am știut că vei încerca să mi te-nfigi iar în inimă. Era

Am ascultat aseară furtuna. Mi-a povestit tot trecutul ei; l-a povestit de altfel tuturor. A dat buzna, tunând şi fulgerând, certându-mă că iar am uitat să dau grăunţe la păsări. A plâns

îmi aşez timid bătăile inimii pe tâmplele lor şi-i surprind pe toți cum le scutură ca pe nişte frunze uscate de tei rătăcite în păr la sfârşit de vară le adun mereu resemnată cu grija unui

Deschise ușa hambarului și se pomeni față-n față cu ceea ce avea să fie cea mai cutremurătore imagine pe care ochii ei bolnăvicioși, stinși prea devreme, vor fi oglindit-o vreodată. În mijloc se afla

Am fost ieri să-l văd pentru prima dată. Era desculț și rece. Avea acea întunecime a unei săli de teatru înaintea primului act; cortina îi fremăta expectativ la tâmple. Se răsfăța în