Cînd sufletul
va numi aproape
tîrziul
atunci \"departele\"
îți va re-aminti
că orice început
poartă în sine
propriul sfîrșit
poate așa
îți vei da seama
de ce sensul morții
nu este
Nu mi-am trăit
pe deplin dorința
iar acum
ceea ce mi-am dorit
mă adeverește altfel
decît ceea ce sper
cînd disper
sau
poate atunci
voi re-naște
prin propria dorință
ca din singura
Cei
ce n-au parte
de toată viața
nu vor avea parte
nici de toată
moartea
iar
ceea ce n-au trăit
pînă la capăt
le va deveni
mai curînd
capătul
mai
în adînc
nu spre înalt
le va
Uneori
viața pare
un altfel de somn
iar moartea
pare visul
dinaintea treziei
unde nu știi
dacă ai mai fost
dacă ai fost
înainte de-a te naște
sau
ce a fost înainte
nu mai
Fiindcă
mai mult
am fost trăit
decît am trăit
eu
nu mai sînt
eu
poate
din cauza asta
simt nevoia
să caut în oglindă
ceea ce sînt
chiar dacă
în oglindă
chipul
Oare
ar fi mai bine
dacă speranța
s-ar întemeia
pe disperare
nu disperarea
pe speranță?
sau măcar
pe intenția gîndului
care pendulează
între extreme:
între speranța iubirii
și
Să te rogi
cu toată liniștea
de care ești în stare
să te rogi
pînă cînd vei deveni
conștient că moartea
nu este consecința
ne-asemănării
vieții de dincolo
cu viața de aici
să te
Nimeni
nu vrea să creadă
că moartea nu poate fi
ocolită
totuși
evidența faptului
ar trebui să-ți dea
de gîndit
și pînă la urmă
să te facă să înțelegi
că trecerea dincolo
se petrece
De multe ori
mi-am închipuit lumea
alcătuită din vise
(din mulțimea
tuturor viselor)
alteori
dintr-un singur vis
visat altfel
(mereu altfel)
de fiecare
totuși
visul meu
pare să nu
Cînd
ne vom regăsi
nu ne vom putea iubi
decît amintindu-ne
ce-am lăsat
unul în celălalt
doar început
amintindu-ne
acel act care cîndva
ne-a făcut să intuim
ce anume este
mai pur în
Uneori
ai senzația
că exiști
în două lumi:
într-una trăiești
în cealaltă scrii
dar
cu adevărat
nu exiști
decît între ele
cînd
prin ceea ce trăiești
ca să scrii
și prin ceea ce
Faptul de-a gîndi
uneori seamănă
cu o întoarcere
asupra ta însăți
te întorci
pentru că vrei
să surprinzi chipul
de sub măștile eului
sau
să te convingi
că nu-ți trăiești viața
ca pe o
Durerea
te face să simți
mai intens trupul
în dauna sufletului
te face să simți
cum însuflețirea
se risipește
dinăuntru
în afară
durere care
întoarsă asupra
ei
Dacă exist
doar pentru a muri
atunci nu în van
cuvintele mele
vor fi
și faptele mele
sau
eu exist
numai întru
\"marea conjuncție\"
iar calea
va fi tainică
între lumina
și
Trecînd
prin viață
și viața prin tine
la sfîrșit
te vei regăsi
față către față
și atunci
privindu-ți privirea
îți vei da seama
că ceea ce n-ai trăit
pînă la capăt
(de teamă că-ți va fi
Fiecare durere
apropie moartea
așa cum
fiecare bucurie
îndepărtează
aceeași moarte
de fapt
ar fi mai bine
să nu mori odată
cu cele ce mor
prin tine
dincoace de tine
ar fi mai
Încrîncenat
în mine simțeam
un alt trup
iar
presimțirile
erau un fel de gînduri
parcă tot mai grele
...ce-mi dădeau
altă formă
pe care nu reușeam
să o surprind
în oglindă
dar
cu
Încerc
să mă-ntorc
și să concentrez
în mine
(ca-ntr-un punct focal)
agonia acestor clipe
atunci
cuvintele
îmi vor da
un alt cuprins
(în ne-cuprinsul
ce nu e doar un
Uneori
încerci să scrii
despre nimic
și anapoeticele sale
întru-chipări
act
autopoetic
prin care în lumea
oglinzii îți afli
opusul
cînd
nu-l afli
în ceea ce presimți
și
Doar
pe deplin lucid
vei putea înțelege
acel \"ceva\" dăruit
de noapte
care acum
nu-și mai are
centrul în sine
ci în absența
care-l precede
și din care
purcede
absența
al
Uneori cînd
privesc în oglindă
cineva/altcineva
parcă ar privi
prin mine
prin
propria-mi viață
spre \"ceva\"
din-mai-adînc
de mine însumi
acolo între
pre-scrisul întuneric
și
Privind în oglindă
simțeam
cum eu însumi
mă contopesc
cu eu însuni
privindu-mi privirea
simțeam
că oglinda are
proriul timp
simțeam
că de fapt
oglinda are
o dimensiune
și în
Uneori
un supraînțeles
identic luminii
pare să aibă
înțelegerea
iar ruga
pare un rug
care nu se va stinge
cît timp cugetul
în inimă
nu va pogorî
cît timp inima
cugetul
nu va
Uneori asist
la nașterea clipei
fiind în ea
dar
și-n afara ei
atunci
am senzația
că realitatea există
numai ca oglindire
cînd
de fapt atunci
oglinda și oglindirea
nu erau -
