\"Aș vrea să dispar
în mine însumi ca un melc\"
în propria densitate
(sau ca un înger
în propria intensitate)
și totuși
să înaintez
prin repetate întoarceri
prin repetate răsuciri
în mine
Te-ai născut visînd
iar acum
viața ta pare
tot mai puțin
continuarea
acelui vis
și
ne-dumerit
te întrebi:
\"m-am născut nemuritor
și mor muritor\"?
sau
m-am născut muritor
și mor
Între
menire și primenire
pentru fiecare
crucea este
răscruce
răscrucea
unde eu nu sper/nu disper
nădăjduiesc
că iertate
îmi vor fi dorințele
ce s-au împlinit
și
judecate
numai
Între
ceea ce sînt
și ceea ce nu sînt
există \"ceva\" asemeni
unui prag crescător
asemeni dorinței
de-a fi altul
dar și-n altă parte
dorință
oarecum înrudită
cu regresul spre
clipa
Cîndva/cumva
speri să-ți depășești
propriile acte/eșecuri/erori
iar dincolo
între niciunde și oriunde
Să fii! dintr-odată
fără rest
dar dincolo
(dacă vei reuși
să-ți anulezi
Ești obsedat
de ceea ce cîștigi
cînd pierzi
ești posedat
de ceea ce pierzi
cînd cîștigi
extreme
fără de care
n-ar exista
o cale de mijloc
atunci
cînd cu gîndul
vei simți
\"starea
În lumea asta
ca degradare
a ceea ce lumea
ar trebui să fie
eu însumi sînt
degradarea
a ceea ce ar trebui
ori aș vrea
să fiu
de aceea
nu sper/nu disper
nădăjduiesc
că iertate îmi vor
Uneori am senzația
că lucrurile există
doar pentru că
eu exist
de fapt
realitatea începe
mereu altfel
din noi
cu fiecare din noi
iar
pre-existent
este numai sfîrșitul
care
Uneori
precum în oglindă
devii
și altul/și același
alteori
privindu-ți privirea
devii cel ce
\"asemeni unui reflex
luminos al lui însuși\"
se întoarce în sine
odată cu
Acolo
unde-mi simt rana
îmi este și centrul
acolo
voi afla cauza
disperării simultană
speranței
din cauza căreia
sufletul devine
punct etheric
între
ceea ce nu mai este
și
ceea ce
Să nu refuzi coincidența
care dă actului tău
exact reculul
de care ai nevoie
ca să poți vedea
mai-în-adînc
de tine însuți
ca să poți vedea
ne-număratele variante
ale acestei vieți
ce
Cu ochii am privit
dar cu gîndul am văzut
stră-vechiul chip
(infinitul chip)
din care acum
n-au mai rămas
decît oglindiri
(oglindite oglindiri)
de aceea
n-ar trebui să ne uităm
în
Deși s-a întîmplat
de-mult contopirea
sufletului cu trupul
de cîte ori visez
mă simt neîntreg
(de fapt
simt că-mi lipsește
ceva)
totuși
pe mine în mine
mă caut același
cînd eu
de
Între
clipa din clipă
și
clipa tuturor clipelor
cele întîmplate
trăind
par să nu mai fie
timp
de fapt
devin suflet
dacă
și numai dacă
sufletul este
ceea ce se întîmplă
în
Căutînd
dincolo de cuvinte
simt cum inima
în lumină preaînaltă
își preschimbă
adîncul
atunci
sufletul își uită
menirea
atunci
\"între-exist\"
trans-lucidă clipă
oblică
Parcă
nu altcineva
a rostit aceste cuvinte:
\"sînt doar cînd nu sînt\"
...cu ne-murirea lăuntric
dar continuu murind în afară
de aceea poate
în acel loc/ne-loc
din mine \"nu
Iubind
n-am mai vrut să cuprind
am vrut să fiu cuprins
ca să nu mă mai risipesc
prin vastitatea visului
unde toate devin
presimțiri
ce sfîrșesc continuu
alteori iubind
n-am mai vrut să
Să nu-ți fie
teamă(sau să-ți fie)
de fapta ce-nfăptuiește
în cel ce făptuiește
căci
rodul ei
prin jocul pervers
al memoriei
se ascunde în lumină
de întuneric
pentru că lumina
uneori
Între
mine și mine
o extatică exaltare
un inter-regn
al insolitării
unde
\"totul e invers
decît văd
decît înțeleg\"
sau
din cauza
in-consistenței
a ceea ce înțeleg
despre \"altul
Prețul cuvintelor
o ne-prețuită iubire
tot mai ascunsă
(tot mai obscură)
din cauza cuvintelor
amplificînd
marea narcoză
ce subîntinde relitatea
dincoace de cuvinte
dincolo de
Dorință
și teamă
sublimate
de așteptarea
unei in-de-finite
plăceri
plăcere
care la rîndu-i
preface
orice așteptare
într-o
mereu reluată
mereu viitoare
\"nevoie viscerală\"
de
Cuvintele devin
tot mai aspre
bucurii
totuși
nu precupeți
să te întorci
în deja-prezentul
unde orice gînd
se complace să fie
propriul revers
inactual
așa cum
alteori se complace
să
Am trăit
ca și cum aș re-trăi
am trăit
disimulîndu-mi
starea cu acel
\"entuziasm impersonal\"
drept hotar între
ceea ce sînt
și ceea ce aș vrea
să devin
entuziasm
care uneori
mă
Simți
cum te-nconjură
ne-deslușiri prea-pline
de aproximările
acestei lumi
în care nu ești om
decît prin amînări
sau
pentru tine
propria viață
nu e decît un joc
jucat de altcineva
din
