Irina Nechit

O poezie frumoasă de la început până la capăt, fără sincope, fără poticneli, fără pauze de respirație. Se derulează o poveste despre notițele pe care și le ia Silvia, transformându-le în poezie. De acord cu Nicolae, textul trebuie citit de cât mai mulți vizitatori. Mie cel mai mult îmi plac versurile
sminteala pe care încerc s-o ascund
pătrunde
ca vinul fața de masă

Multe notițe în contiunare, Silvia!
O stea pentru trezirea noastră din somnul adânc.

În sfârșit am văzut greșeala și am corectat.
Muțumesc mult! Curce era prea haios.
O zi furmoasă, Irina

Mulțumesc, Silvia, că ai trecut pe aici.
Sigur, Aurel, poți lua textul pentru antologie. Dar de unde pasiunea pentru antologii? Poate e o glumă?

Multă inspirație și răcoare de vară!
Cu drag, Irina

Ce să fac dacă acea ferestruică din pod chiar e în formă de cruce? Să modific?
Să modernizez? A scris și Blaga așa? Nu, nu cred. Nu tot ce vine de la țară, vine din Blaga.
Să aveți o vară inspirată, Irina

Mulțumesc mult, Anni, cred că e soare și la București. O să schimb \"nucleul\" din text, dar încă nu mi-a venit altă variantă.
Îți doresc o vară cât mai inspirată!
Cu mare drag, Irina

Ruralul?
Știi ce păstra în apartamentul său Coco Chanel? Spice de grâu.
Și aur, oglinzi, parfumul nr.5, foarfece, ață de cusut. Dar eu sunt atât de departe de Coco. Sunt departe în general, dar am vrut totuși să-ți mulțumesc de trecere. Naturel.

Silvia, totuși am unele îndoieli în privința consoanei lichide. Știi ce se poate întâmpla? Dacă această consoană rămâne prea mult lichidă, ea se poate transforma în
vocală.

Și \"r\" nu poate fi nicidecum vocală.
Ce zici?
A întrebat, la amiază, Irina

Poem întreg, transparent, tensionat, impresionează gestul căutării \"prin cearceafuri și prin cadavre\" și o poveste tulburătoare în centru:

beau apă
îmi repovestesc de bunica nadia care și-a strâns ierburi mirositoare
pentru ultima sa baie
parcă o văd cum se leagănă prin grădină pe deasupra izmei
nu a uitat nicio poartă deschisă niciun robinet
nu mai știu ce zi era ce oră
pur și simplu s-a așezat pe canapea după asta și s-a uitat în sus
Bine găsită diferența și înrudirea dintre \"iartă-mă\" și \"iată-mă\", e poanta textului. Dar \"r\" nu-mi pare consoană lichidă, îmi pare că se poate lăsa doar versul
același cuvânt fără consoana aceea,
deci fără \"lichidă\".
Apoi aș arunca expresia \"nodul gordian\", e pretențios, aș lăsa doar \"nod\", ar fi mai firesc. Sunt doar sugestii, nu știu dacă vei ține cont de ele. În general, apreciez că e o poezie gravă, dură, realistă, fără fantazări și visări.
Felicitări, Silvia! O stea și o vară cât mai poetică, Irina.

Am descoperit aici câteva versuri interesante pentru mine:
copiii ne pleacă zilnic
tot mai obosiți
după colivii cu păsări

Foarte vie și proaspătă formularea:
e vremea bulgărelui
de ciocolată
Aș vrea să văd și \"hamacul pictat cu pești\".
Multă poezie în continuare! I.N.

Mi-ar fi plăcut o poveste mai clară, ca să nu mi se pară că e despre preș:
preșul se lipește de ea la intervale inegale
după cum îl ridică vântul
după cum/
îl tulbură marea
care de la ploi s-a ridicat până la unu /și chiar
până la doi.

Poemul e despre țeavă sau preș? Parcă aș pleda pentru preș.
M-am oprit aici, pentru că te citesc, Masha, cu multă curiozitate.
O vară frumoasă!

Infernul din apartamentele Epocii de Aur ni se arată vivace și tenace în acest text pe care îl găsesc bine construit, așternut sau revărsat, cu versuri tăiate dinamic, uneori parcimonios dar fără să piardă unda ironică. Îmi place substanța gravă a poemului și pasajele lirice care nu ne împiedică să savurăm sarcasmul.
O strofă foarte inspirată:

Când pleacă învârte cheia ruginită în broască
De două sau mai multe ori, broasca fiind stricată
Broasca îl privește cu ochi de broască
În timp ce coboară scările
Dumnezeu ibidem
O stea pentru Victor.

Da, Daniel, viața ca o pâine amară pe care o mâncăm cu zburdălnicie.

Petrica Viorica, mi-ați spus detaliat povestea podului, a grâului, pe care am încercat să v-o povestesc așa cum m-am priceput. Mă bucur mult că ați lăsat pentru mine cuvinte generoase,

vă mulțumesc din suflet!
O vară cu multe poezii și grăunțe coapte,
cu drag, Irina

E greu să observi pe cineva cu pumnii ridicați la cer, dar voi ați avut ochi și mă bucur că ați dat textului șansa de a fi văzut și de alții. Vă mulțumesc mult de tot, țin la tona mea de grâu, la întâmplarea aceasta care trăiește în mine, participă la viața mea scrisă și nescrisă.
O vară cât mai poetică!
Mai citim, Irina

Un text lipit de sol, fără elasticitate, fără tensiune, cu puține șanse de decolare. Un text plauzibil, publicabil, acceptabil, dar fără strălucire. Are totuși câteva versuri excelente:
chiar dacă șarpele șamd era încă prin oraș.

pe seară își mângâia urmele de dinți de pe inimă.

Nu e suficient doar atâta pentru un poem de dragoste.

E impresia mea, subiectivă, dar poate că autorul are nevoie și de astfel de păreri, pentru orice eventualitate.
Mai citim, Irina N.

Interesantă muzica acestor potcoave, textul are rime bine aranjate, în plus, apare un ponei fornăind și poanta deci e reușită.

Multe \"peisaje mișcate\" în continuare!
Mai citim, Irina N.

Poezie curată, bine închegată, ritmată, ca o doină modernă și nu mă tem de cuvântul doină, fiindcă are concizia, melodicitatea, dramatismul, prospețimea unui cânt de jale, transpus în limbaj actual. O bucată impecabilă, scrisă la limita dintre lirism și persiflare:
crengi peste crengi lipite
cu rășină
într-un șir lung lung
cât jalea mamei
mașini măgari oi poduri
risipite peste dealuri

Rinul nu se mai opune
l-au înnodat și biciuit

se ascunde în cotul satelor
în umbra livezilor de pruni și piersici

limbile ce le aud
nu le înțeleg
cele pe care le văd
sunt ca foarfecele lui nea Vasile

Pentru că se face o punte între Rin și cireșii obosiți pe sub care trece nea Vasile, pentru că mi-a plăcut structura, versificația și m-a emoționat fără rezerve, trimit o stea către Ani-Lorei.

O vară de neuitat!
Cu drag, Irina

Am gustat firescul versurilor, autoironia, detașarea de așa-numita \"sfințenie\" trucată în atâtea feluri. M-am oprit pentru a puncta originalitatea din bucata: pe semne că sus s-au pus termopane
sau nu mai e nimeni interesat
am așezat mucurile în scrumieră
ca scaunele de la masa tăcerii

E important să facem curat pe masa tăcerii, să rearanjăm scaunele.
Mai citim, Irina

Text cu mult aer, deși condensat, concentrat, scris în ritm alert, cu vervă și ironie. Ca un cântec al emigranților:
visez mereu pe banda mea lumea este pestriță
și gheorghiță sau altcineva zice dan
ai murit de un an scoală umblă la munci

Mai trec, multă inspirație!

Îmi place profunzimea, deschiderea spre \"timpul care respiră pe nerăsuflate\", între \"porniri și ocoluri\". Nu mi-am închipuit că din cuvântul \"ocol\" poți scoate efecte atât de spectaculoase. Formulări bizare, dar exacte:

devin firesc ceea ce durerea-mi arată că sunt

Textul are limpezime și duritate, e ca timpul condensat. Se văd clar acele, cioburile, și în spitalul de nebuni mereu se inventează povești.
O vară cât mai poetică, Iarina!
Mai citim, Irina

Deși cu întârziere, vin și eu să confirm valoarea poemului, structura sa aproape geometrică, transformarea coroniței în personaj, în reper vital, în punct de pornire și de plecare spre ceea ce ar putea fi propria realizare. Îmi place că nu e doar diafan textul, ci și dur, aspru, chir violent:

focul acela care cobora drept în coroniță

și aveam capul greu
metalic de parcă s-ar fi prăvălit
pe mine un cazan cu sânge închegat
asfaltul fierbea și mă trăgea în sine

Prețuiesc veridicitatea, curajul de a recunoaște importanța unei coronițe, însuflețirea de a scrie despre ea cu detașare, în pas de dans.
O stea și la revedere, mai citim, Irina