Irina Nechit
Verificat@irina-nechit-0020579
„Să caște luna de lene și nimeni să n-o audă.”
Născută pe Prut, în R.Moldova. Am nevoie de poezie.
mai multe viespii înseamnă mai multe ace
ne îmbătăm cu suc de portocale
echilibrul este foarte important
totul este un joc,
natura rezolvă problemele
Aromă de portocale și de lilieci agresivi. Cu stimă, tama
Pe textul:
„Suc de portocale" de Fluerașu Petre
am vrut să văd cine am fost
unde mă mai duc
mâine / am scormonit fericirea
cu mâinile
cu degetele
cu unghiile
Parcă nu-mi prea sună expresia \"m-am agățat de lume\", poate că era cazul să te agăți de altceva, mai șocant. Nu știu, poate sunt distrată acum și nu văd limpede.
Zâmbetul transforamt în fluture - minunat.
Pe textul:
„Târziu" de Cornel Ghica
Pe textul:
„Eseul modern, sau despre cum poți sau nu convinge" de Fluerașu Petre
RecomandatPe textul:
„why now" de Mihai Tița
Pe textul:
„Resized" de Adela Setti
Pe textul:
„Eseul modern, sau despre cum poți sau nu convinge" de Fluerașu Petre
RecomandatAtent la firele de păr, la barbă, la unghiile proprii și la ceea ce se întâmplă în interiorul lui, în spațiul eului, unde, cu o anume frică dar cu insistență, vrea să-și facă \"un loc\". Traseul de la concretețea podoabei capilare la profunzimea interiorității m-a impresionat. Și pentru că poetul mai aduce vorba de \"poliție sau alte instituții\", avem sclipiri de ludic și de luciditate. Felicitări cu stea.
Pe textul:
„why now" de Mihai Tița
Idei puternice, zvelte, cabrate, pulsatile, utile, bine stăpânite de pixul (pana ori tastatura) autorului. Mi-am făcut și note într-un carnet, să-mi fie de învățătură. Nu e doar un articol despre eseul modern, ci despre omul modern în general, cu toate nevoințele și atuurile, cu limitările și posibilitățile sale nemărginite. Poate că autorul a avut informația din alte surse, internaționale, dar aici reușește s-o concentreze, s-o limpezească, să o sistematizeze și s-o facă accesibilă unui public concret. Bravo. Cu prețuire, tama
Pe textul:
„Eseul modern, sau despre cum poți sau nu convinge" de Fluerașu Petre
Recomandatpantofii îți desenează o linie
de la mine până
la capătul străzii
Apoi iubitul căzut în ridicol, regretul lui că nu are o limuzină din care să privească răsăritul soarelui. Text lirico-sarcastic. E interesant cum descrii \"patima cu sotto voce\", mai citim, tama
Pe textul:
„Finish Line" de alice drogoreanu
prinse în eprubete pe un zid cu urme de glonț
atunci mă apropii de melcul urechii și prefer să cred că aud
marea
\"Pielea ta nu se mai vede\" - sfâșietor. felicitări pentru poem.
Pe textul:
„Wild Orchid (ilustrată)" de Adela Setti
Pe textul:
„Obsesii" de livia ciupav
totul e o reclamă: și piciorul
zeului și unghiile zeiței
iar când rotocoale de sunete
se desfac pe sub geamuri
două sacoșe de liniște abia
ajung pentru o înmormântare
Sigur, sacoșele de linște îmi par cele mai adevărate și tulburătoare.
Ideea cu bustul, brațul și betonul armat amintește de aspirații monumentale uzate. Nirvana înseamnă ironie? Încă nu-ți pot descifra stilul, e lunecos. Nu mă lua în seamă, tama
Pe textul:
„Nirvana" de felix nicolau
Aleg ceea ce seamănă a desăvârșire:
înecații plutesc cu burta
lucioasă de petrol
în sus
de departe par golden fish
lumea e plină de epave
luna se scutură de coajă
Ofer, cu prețuire, o stea.
Pe textul:
„Jelly" de Adela Setti
Pe textul:
„Sunt un clovn" de andrei gratiela
Dar primul vers, \"împărțind marea cu tine\" e divin, și tot textul plus imaginea cu o față umană, o mască și albastrul copleșitor, îmi dau certitudinea că aici e artă adevărată. Felicitări pentru gluma cu partajul, tama
Pe textul:
„Partaj" de Călin Sămărghițan
Mulțumiri sincere și o vară cât mai poetică în continuare!
Pe textul:
„Capul sus" de Irina Nechit
Am văzut originalitate aici:
schimbă telefonul pe o privire
devenind lentă minune de februarie,
așa cum beduinii schimbau zarea pe miraje
apropiindu-se de liniște
Poate ar fi cazul să vă lansați în construcții lirice mai bizare și mai radicale.
Nu dau sfaturi, doar impresii, cu simpatie, tama
Pe textul:
„Change me" de Oana Rovența-Micu
patru libelule
într-o sală de spectacol
plămânii nu mai pot fuma
picioare de femei
învelite în ziare
trabucuri pe bordură
și totuși sufletul
mai caută chiștoace
ultima strigare de cină
sângele curge galben
pe asfaltul roșu
iar brațelei ei învață
că dragostea poartă monede și dinți
o țigară își trage cortina
Ca titlu sugerez \"Plămânii\".
Cu stimă, tama
Pe textul:
„Între dinți lumina are gust" de Paul Gorban
- uneori stau doar cu picioarele în apă
- alteori cos nasturi și mă întreb dacă vii
- plâng cu fața înfundată
în blana prietenului meu bun
Textul însă e prea narativ, parcă e făcut din note de jurnal. Încearcă să te vezi cu alți ochi decât cei reali și va ieși un autoportret mai neobișnuit, mai ascuțit, mai memorabil. Nu mă aculta,
tama
Pe textul:
„autoportret" de Miruna Dima
