Irina Nechit
Verificat@irina-nechit-0020579
„Să caște luna de lene și nimeni să n-o audă.”
Născută pe Prut, în R.Moldova. Am nevoie de poezie.
Pe textul:
„Fetița cu o mie de riduri" de heghedus camelia
RecomandatPe textul:
„Îngerul fără aripi" de Crăița Șerbănescu
Fără glumă, aici e un exercițiu de proză cu pasaje haioase. Mai citim, tama
Pe textul:
„Gnum 8" de Bogdan Gagu
Pe textul:
„Critica literară, PR-ul literaturii" de Fluerașu Petre
Pe textul:
„Virtual story" de Miruna Dima
Pe textul:
„“Bă, țopârlane, taci dracului din gură!”" de Albert Cătănuș
M-ai convins de la primul vers, grav deși pare a fi cea mai simplă propoziție: \"caii trag ultimele căruțe\".
Apoi faptul că nu copitele ridică prafu\', ci bătrânețea lor - încă un moment imponderabil în lectură. Apoi imaginea aerului care doar el respiră fiindcă e singur, deci singurătate desăvârșită. Asemănarea porților unui cimitir cu niște picioare de asemenea o consider revelatoare. Prețuiesc modul cum mergi direct la țintă, fără abateri lirice, arătând cum se poate întâmpla sfârșitul sfârșiturilor. Primește o stea de la mine,
tama
Pe textul:
„Andropauză" de Cornel Ghica
oală sub presiune luna aceasta
luna trecută
și luna viitoare
te iau pe după drum:
- încotro?
Și încă o probă de poezie pură:
scâncesc moliile de sete
minunea aceasta sfârșește curând –
!ce-ai să faci?
Da, am avut o oră de citit cu surprize, tama
Pe textul:
„ora de citit" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„ghicitoare" de Vasile Ilin
Un început tare de tot:
asta nu e o poezie e o rupere de nori
despre toți cei care stau cuminți așezați în vitrină
și râd și râd și râd și râd
fac tumbe cu grație
ca și când fiecare zi ar fi prima din restul celor care vor veni
Apoi relatezi cu nonșalanță cele ce \"nu se întâmplă\" în cartierul tău, ai fler, ai vocația detaliului și a construcției unei lumi în jurul unei culori, aici - un \"gri autumnal\". Am stat cu plăcere sub această \"rupere de nori\", tama
Pe textul:
„poezie din cartierul meu" de Dana Banu
Pe textul:
„Vin roșu" de Irina Nechit
Ciudată maniera ta de a sări imediat cu critica, mai ales că poemul Vin roșu e excelent.
va veni și vremea când o să te înțeleg.
Pe textul:
„Vin roșu" de Irina Nechit
rotindu-se, înfășurându-ne în același giulgiu zilnic...
inutil nouă ca un plămân fără aer,
toate acestea
într-un oraș moldav și molcom spre cumva seară,
dacă există
Orașul moldav m-a acaparat și m-a convins să las un semn. Cu emoție, tama
Pe textul:
„ asfaltul unei cărți din piept" de paul blaj
Pe textul:
„Vis cu genele întredeschise" de Elena Albu
va mulțumesc mult pentru ecoul la ghicitoarea mea,
mi-ați înveselit fața, care până acum era cam posomorâtă. Mersi și vă mai aștept!
Pe textul:
„Balansoar" de Irina Nechit
mîna ta se reazemă de speteaza scaunului
e la aceeași înălțime cu gâtul meu
ai putea să mă sugrumi
nu vreau să-ți văd capul
nu mă interesează dacă ai ochii albaștri sau negri
lasă-mă să-ți șterg sudoarea din palme
în această zi caldă până la muțenie
O steluță trebuie să însoțească textul tău, cu regretul că l-am descoperit abia acum. Cu stimă, tama
Pe textul:
„Heat" de Daria Vlas
Versurile \"părul mi l-am dat pe spate
și l-am strâns în durere
atât de tare încât picură sânge
liniște și nechezat\"
îmi par excepționale.
Afirmația \"în mine mereu doarme un înger\" mă cam derutează, e prea tare spus.
Ideea umezirii buzelor în fața morții - sfâșietoare.
Cu emoție, tama
Pe textul:
„Îmi umezesc buzele în așteptare" de Carmen Sorescu
și eram singuri în orașul acesta
nimic de vândut și nimic de cumpărat
abia când ți-am ținut ochii în palmă
ca pe două monede de suflet curat
am simțit că m-am vindecat
Pe textul:
„un fulg de carne cu ochi albaștri" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„Lumea de la fereastra mea" de Diana Suciu
