Irina Nechit
Verificat@irina-nechit-0020579
„Să caște luna de lene și nimeni să n-o audă.”
Născută pe Prut, în R.Moldova. Am nevoie de poezie.
Mulțumiri pentru lectură!
Pe textul:
„Evaporată" de Irina Nechit
durerile acetice
asemeni unor boabe de struguri
înșirate pe coloana vertebrală
provoacă la suprafața pielii
o climă asemănătoare dușurilor scoțiene
pietrele din drum
sunt doar niște clișee prin care ne vom aminti
gleznele luxate unde e cazul
Propun să renunți la \"cerneala scursă din sentimentele mele\", nu-mi sună.
\"Pe rănil mele cresc orașe\" - f. frumos.
Text de calitate, pe curând,
tama
Pe textul:
„mușc calic din repaus" de ștefan ciobanu
Iar mama? – ia, o lâncedă, acolo,
o frunzească, o pământoasă și-o ierboasă,
una răcnind de durere
una urlând din câini și țânțari
muiere sângerând bălți
o țâțoasă cu fesele rupte
de canalizări și piscine
mamă borând orătănii
prin ultimele curți cu fântână la poartă
Mai citim, cu stimă,
tama
Pe textul:
„Lăbărțarea" de sebastian a. corn
Mulțumesc pentru lectură!
Pe textul:
„Perna" de Irina Nechit
să nu mă întrebi
de ce patul meu seamănă cu mine
în dimineața asta călâie
sau
de ce vanilia pentru mine
este o țară democrată
Mai citim, cu stimă,
tama
Pe textul:
„știi îmi plac cuvintele care încep cu litere pare și se pronunță în mai puțin de o secundă" de ștefan ciobanu
M-au adus apropae de lacrimi versurile:
îmi vine rândul o dată pe anotimp. trag tot soarele în plămânul stâng. respir tot ruginiul roșul galbenul portocaliul respir pământul în care ești tu.
Și o metafora fenomenală: doctorii ca niște pere zemoase.
Felicitări!
Pe textul:
„nu mă spune că știu" de ioana negoescu
RecomandatCeea ce contează e ploaia de afară că udă pământul și poate mai înverzește iarba.
Cu stimă,
tama
Pe textul:
„scrisoare din 1a" de emilian valeriu pal
Adresarea \"draga mea\" apropie, încălzește, ne aduce în intimitatea sufletească a textului. Se păstrează echilibrul dintre trăire și construcție, între filonul realist și cel imaginar, în plus observăm o tehnică impecabilă.
Poemul scoate lacrimi adevărate, în special când ajungem la versurile:
au început să mă doară dinții simt gingiile grele ca strugurii neculeși de la țară
mă doare și spatele spinarea mea e spinare de bivol în care și-a înfipt ghearele un leopard
despre mama ce să-ți mai spun sunt mai aproape de ea
o aud oftînd prin pereți a trecut pe gentamicină
Bineînțeles, o stea pentru scrisoarea ta, emil.
Pe textul:
„scrisoare din 1a" de emilian valeriu pal
Eu cunosc doar cuvântul discriminat.
Ai pus un e acolo unde trebuia să fie i.
Rectifică.
Salutare!
Pe textul:
„acul" de Nicolae Popa
RecomandatNu înțeleg de unde frica de lupi.
Poezia cu acul poate fi recitată nu doar la guvern, ci oriunde, gândește-te, sunt multe variante. Cumpără și o scufiță, e bună pentru un poet.
Pe textul:
„acul" de Nicolae Popa
RecomandatPe textul:
„no moon rise, no moon set" de Alina Manole
caruselul de tinichea în culori
deocheate s-a spãlat între timp
le-au crescut aripi cailor pitici
din cartierul de lemn
Mi-au plăcut și gurile căscate ale gnomilor, și ciocolata neagră peste vise, și expresia \"dospind de asceză\". Poezie pentru intrarea în copilărie.
Cu drag, tama
Pe textul:
„Jurnal pe bilete de autobuz 53" de Anni- Lorei Mainka
pentru că nu pier ușor valurile, vânturile
peștii, firul de iarbă, nici bieții tritoni
nici iepurașii ce sar de un metru în calea iubirii
nici macii de pe marginea autostrăzii
spre marea uitare, spre marea uitată
și atunci ploaia de vară și toamnă
ți se se adună-n cosițe dormite în fân
O să vă mai citesc,
tama
Pe textul:
„Poarta lacrimilor" de Camelian Propinatiu
De azi
Aveți voie să ieșiți în oraș.
Vârfurile verzi ale copacilor
Se vor apleca asemeni firului de iarbă
Faptul că apar hârciogii, femeile și bărbații e prea obișnuit, aduce a clișeu. Mi-ar fi plăcut o dezvoltare a ideilor și imaginilor din prima parte a textului, cea pe care am decupat-o mai sus.
Te mai citesc,
tama
Pe textul:
„Cântecul hainei de hârciog" de Flavia Teoc
memoria lasă
apă.
Adela, ai atât de multă poezie în tine, te felicit!
Pe textul:
„Hallway" de Adela Setti
Mulțumiri!
Ne mai vedem, tama
Pe textul:
„Măritate cu agronomi" de Irina Nechit
Citit cu ochi luminoși,
mai discutăm,
tama
Pe textul:
„ai șters toate urmele" de Maria Gold
Vă mai citesc,
cu stimă, tama
Pe textul:
„Peștele" de Maria-Magdalena Jindiceanu
fiecare se teme de cerșetorul din colț de mâna lui lipicioasă de nara lui avidă. și de oser
noaptea cutiile dorm inocente. înscrise cu fragil căptușite cu atlas. memoria e o bijuterie în coroziune.
când le răsturnăm ies din ele fantome tremurătoare. știu bine că aici nu e loc pentru lacrimi. se abțin cât pot surâd cât știu de bine. doar le-om păstra.
Evident, și cutia mare de pe urmă. O stea întârziată vine spre tine, Adela!
Cu drag, tama
Pe textul:
„Room 2" de Adela Setti
RecomandatȘtii, Nicolae, guvernul republicii moldova a adoptat ieri o lege prin care ultima sâmbătă din septembrie e declarată o mare sărbătoare care se numește Ziua bunicuței. Probabil, cu prilejul acestei sărbători ai scris tu poemul Acul. Când va veni ultima sămbătă din spetembrie, va trebuie să citești poezia asta în fața guvernului. Eu o să te ascult.
Cu stimă, tama
Pe textul:
„acul" de Nicolae Popa
Recomandat