Parfumul dintre flori se stinge
Lumina dintre nori... apare.
Deși e noapte, candelabre
Sclipesc pe cer și pe sub mare.
O geană se deschide
Adulmecândm o rază,
Cu picături de lună...
Înot in
Un greieraș mă-ncântă-n miez de noapte.
Privirea-mi zboară iar spre luna, ce-o chem in șoapte.
Încet aștept ca sufletul din ceată
Să poată iar să vadă printre licăriri de viață.
Eu tot visez
Respiră, dar nu poate să închidă
Brațele lumii ce încearcă
Să vadă prin umbre lucide
Tranziția lumii prin plasă.
Clepsidra se învârte- n lumină
Și anunță prin fire de praf
Sclipirea ce va
Mă gândesc la tine, te visez,
Te văd și simt mirosul tău.
Aș vrea să te iubesc, dar nu...
E mult prea mult, nu meriți;
Oricum îmi ești stăpân pe vise
Și pe momentele de șoapte,
Și îmi doresc să
Taci! Să nu mai spuni nimic.
Oricum ecoul vorbelor tale
Se-ascunde în adâncurile mele
Și le aud și le ascult.
O șoaptă, o lacrimă; îmi amintesc
Tot ce a fost. Eu știu și cred
C-așa ceva nu va
Te-ndrepți spre iad, femeie desfrânată
Un pas doar te desparte de raiul înflorit.
Un pas ce-i mare cât o lume,
Dar poate fi trecut cu-n glas.
Spre rai acum sufletul tău zboară,
Spre fericire
S-a-ntors privind spre viitor
Prin ochiul fumului ce iese
Din lumânarea ce aprinde
Tot ce e negru si inchis.
A mai făcut un pas
Spre zarea ce desparte
Trecut si viitor
De ceea ce
Corbii zboară-n depărtare, păzind un leș ce descompune
Privirea ce-l zărește în cripta de sub munte.
Acoperit de vreascuri, el zace printre pietre
Și pierde din vedere ceva ce-a
Visând visul cel albastru,
Cel al codrului măiestru
Si al Lunii cea mărete,
Paznic doar al noptii sfânt
Si al celor doi iubiti
Ce incet, pe aripi albe
Se indreaptă spre albastrul infinit.
Un
Ce mi-ai făcut tu mie, înger păzitor?
M-ai părăsit in aste clipe
Când iți ceream un ajutor.
Tu ai plecat si m-ai lasat ca pradă
Acelui sentiment ferice ce ma-ntristeaz-atât.
De ce-ai plecat
Soarele privește înapoi,
răsăritul dat de nori.
El ne mângâie ușor,
ascunzându-se în noi.
Încet ca o cipercă
norii cresc dinspre castele,
după ploaia ce vestește
Ruga noastră către stele.
să fii o floare pe câmpie,
să fii un fluturaș albastru
ce schimbă vremea cenușie
și face viața mai frumoasă.
un mac însângerat veghează
peste-acel lan strălucitor,
un porumbel
Oricât de mult ai încerca
Tu treaz să fii atunci când dormi,
Nu vei putea tu, niciodată,
Ca viu să fii atunci când mori.
Iar de vei încerca s-auzi o simfonie
În blânde, dulci, ba poate
O lacrimă în colț de ochi,
Alunecă în lume.
Aici ea întâlnește-o picătură
Și se evaporă în vis.
Ajunsă într-o nouă stare
Devine o iubită
În brațe calde de iubit
Și simte inima cum
Suspinele ascunse sub zâmbetul de gheață
Le-auzi doar tu, dar nu știi...
Încremenești și lacrima-mi atinge
Obrazul dintre perne!
Pierduți în pat, noi rătăcim,
Sub pătură, în umbră,
Să căutăm
Nori negri in noapte
mănâncă luna.
Îngerul vieții.
Încet și mai încet dispare,
dar va trăi si va veni din nou
Peste-ale noastre vise.
Lacul adoarme.
Pești și păsări de pe mal
Pleacă
Să fii o floare pe un munte, să fii un fluturas albastu, să fii o pasăre măiastră să poti trăi in Paradis, să poti cânta o simfonie, sa poti vedea tot ce e de nevăzut.Să poti iubi, să poti visa, să
As vrea sa mai alerg, dar nu pot, doar merg incet spre locurile ce in vis mi se arata… si din senin apare o pisica ce-mi striga STAI PE LOC, tu… unde crezi ca poti s-alergi, sa mergi? Eu, ma opresc,
Să stau să mai aștept
să văd dacă mai tristă pot să fiu?
Să plec... să uit de tot
de viață si de noaptea ce mă îmbrățișează.
Orice silabă ascunde-n ea tristețe,
orice vocală un strigăt s-o
Un cântec pe-o creangă prea sură,
Ascunsă de mult in misterul trecut...
Așteaptă să fie deschis între valuri
Cu spuma deschisă din timpul cel scurt.
Să te oprescă secunda în timpul tău
Un fulg atinge-ncet pământul
Topindu-se, hrănind o floare,
Un ghiocel rămas in umbră...
ce parcă nu mai vrea să moară.
Petalele-i sunt prinse-n rugă
Chiar spre pământul sfânt.
Se roagă să il
Tot ceea ce se intampla este raportat la trecut, la evenimentele petrecute in viata stramosilor nostri. Acum este o simpla rememorare a lui atunci, o noua moneda menita sa schimbe ceea ce ar trebui
Încerc să nu număr minutele, secundele de când nu ne-am auzit, ca să nu îmi reamintesc zilele ce au trecut fără să mă ți în brațe și mă amăgești . Aș vrea să uit, să trec peste orele acestea, să
Copacii se pleacă inaintea vântului.
Doar oameni grăbiți poți să zăresti pe stradă
Si-aceia zgribuliți si prea ingândurați să vadă
Copacii ce se pleacă inaintea lor, pe stradă.
Pentru o clipă
