Fericire?
Nu suntem niciodată singuri! Și presupunând că sunt clipe în care ne simțim abandonați trebuie să ne gândim că totuși există măcar o persoană care ne iubește și ne are în suflet
Cu greutatea lui, un fulg strivește
Suflarea vântului ce fuge
Prin firele de iarbă
Ce s-au lungit in fața-i.
Atingerea topește, zăpada ce apasă
Nuiaua devenită, un pod peste o baltă
Și
Drumul morții te îndeamnă
Să pășești pe cărămida
Ce se-afundă-n greutatea
Mlaștinii de lângă pomi.
Prin nisipuri mișcătoare,
Se ascund fiice morbide
Ale nopții însetate de lumina
Norilor din
Dacă dragostea ce vine nu mai vrea să plece și vrei tu singur să rămâi... pleacă-ți fruntea spre natură ca să vezi cum cântă, plânge și te-ajută să treci peste tot ce pare a fi un obstacol
Pleoapele se prabusesc cu un efort supraomenesc, doar pentru ca in secunda urmatoare sa se redeschida si sa lase inauntru o raza uitata de luna.
O melodie nedefinita isi croieste drum spre mintea
Te afunzi în adâncul mării,
Cu valurile îmbrățișându-te.
Te ascunzi în spatele zării,
Găsind o poartă spre eternitate.
Aștepți să vezi cum reapare
O zână ce în mână are,
O floare ce te
Când te-am cunoscut în iarnă
Din cer cădeau mari fulgi de nea.
Pe părul tău ei s-așezau
Ca pe un pisc din vârf de munte.
D-atunci tu-mi luminezi doar mie calea
Și mă îndrumi spre raze lucii,
În
Nimic de pe pământ
Nu te reține-n viață
Mai mult ca viața însăși...
Iubire înaripată.
Pe cerul clandestin
Al camerei albastre,
Zărești senin o rază
Ascunsă in crevasă.
Lumina-i te
În întunericul total se zărește,
Undeva în depărtare, mii și mii,
Culori ce strălucesc puternic,
Culori ce luminează.
Încerci să le ajungi, te-apropii
Dar când să le atingi... dispar
Și iar
Tot ce va dăinui în veac, dispare.
Nimic nu va mai exista.
Nici picături de rouă pe ogoare,
Nici viața acolo unde-a fost odat\'.
Noi plângem, suntem supărați
Că viața asta scurtă
Nu ia
De-ai reușit să prinzi furtuna
Într-o cușcă, cea a timpului,
Tu bine-ai face s-o păstrezi
Și la nevoi s-o \'liberezi.
De tu așa vei face,
Vei stăpâni și vânt și timp
Și veșnic tu vei
De-ncerci să te înalți pe coarde
Spre cerul plin de stele lucii
Și s-auzi sunetul ce arde
Pe câmpuri line... macii;
Tu vei putea să simți o sărutare
P-al tău obraz ne-ndurător,
Și poate vei fii
Tristețea te apasă și sufletul îți urlă
Când singur stai și te gândești la viața
Și lumea rea ce te-nconjoară...
O lume-n care omu-i condamnat.
O ușă se deschide-n depărtare
Și scârțâitu-i
O, tu, copil al mării
Tu, pescăruș albastru
Te-ndrepți spre largul mării
Te-ndrepți spre zare-albastră.
Tu cel ce fostai niciodată
Pe-o insulă pustie
Te-ndepărtazi de țărmuri
Și plângi spre
Aș vrea să zbor spre libertate
Cu aripile larg deschise.
Aș vrea să plec de pe pământ
Spre alte locuri nevăzute.
Aș vrea să știu că mă iubești
Așa cum eu te tot slăvesc,
Aș vrea să știu că
Stă aruncat lângă masă
Un bol plin cu sânge și lacrimi,
Tristețe-adunată de ieri și de azi
Ce picură-ncet prin podele.
Adunate încet, picături de tristețe
Formează o baltă ce vrea a seca
Tot
Luceafărul,
un astru sfânt al nopții lungi,
ce doar ne mângâie privirea
pentru puțin spre zori.
Ne-ademenește la visare,
ne-ndeamnă spre imaginări,
este de pe acest pământ sau soare
plutind
Soarele-a apus, învăluit în arămiul cerului.
Încet a dispărut, plecând dinspre această lume,
Lăsând loc lunii argintii.
Miros de primăvara-i peste tot,
Și triluri mii și mii se-aud în
Plutesc incet spre un alt orizont,
Purtată de razele lunii, ce răsare
dintre norii argintii.
A norilor cei argintii
O vesnică strigare,
O picătură de apă pe pămant.
Am iubit eu oare-odata,
Intr-un timp uitat de lume?
Am trait vreo amintire
Ce venea chiar din trecut?
Am zambit eu vreodata
La un om necunoscut
Ca apoi sa aflu, trista,
Ca de fapt era un
Sărutul stelelor atinge,
topește gheața ce-a răcit
suflarea vieții ce respiră
o ultimă suflare.
Și aburul atinge
fereastra-ntre deschisa;
calvarul te lovește
și te aruncă-n vis.
O
Un drum în iad și înapoi,
Un drum pe jos, anevoios,
Pentru cei ce vor să urce
Până-n slăvile din cer.
De jos să zbori ai încercat
Sus până la cuibul unui sfânt...
Unde ajuns iți ceri
Aseară am primit ceva.
Era o scrisoare.
Da, de dragoste era.
De două săptămâni
Tot am primit acest ceva
Din partea cuiva.
Păcat că acel cineva
Nu-i curajos, nu-mi spune
De unde vine, cine
Fruct al nopții, al discordiei,
Copil al aștrilor cei sfinți,
Te desparți de cer, de mare,
Te îndrepți spre infinit.
Veșnic lângă noi vei fi,
Tu aici, noi peste tot,
Tu în sufletele noastre
