Neliniștea mea

Două apartamente în Rahova am inhalat mirosul de friptură din unul, mirosul de igrasie din celălalt, am ieșit afară puțin orbită de atmosfera de cartier, unde spaimele sunt invizibile se calculează doar la numărul de beri din balcoanele verzi sar peste noi manelele, la fel ca niște sunete false, de care te împiedici în lupta amorfă un fel degradat de a-ți construi viața fără să ceri la schimb decât propoziții scrise frumos, spiralat pe coli de hârtie cu antet doar acolo exiști alături băieții cu tricouri gigolo îți aruncă priviri fugare zâmbete de tramvai, liliac rupt, n-a venit încă ziua aceea, în șoaptă îmi spun că e timpul să termin cu ce-am început.