Viciu

Sunt sătulă de mine ca de o mănușă veche ziceam poate și tu ai același sentiment acum în noaptea zdrențăroasă câinii ies la agățat urmele ni se șterg nu ne cunoaștem. În casa fiecăruia zace o lumină bolnavă, în fiecare zi ne gândim cum să mai punem un bec, zugrăveala ni s-a lipit ca un abțibild de fețe ne ascundem. Paharul cu vin, ciorapii negri sticlesc stins În pupilele tale e un izvor din care mă adăp pipăi și miros atingerea iubirii, clemența timpului e pe sfârșite.