versuri fără întoarcere

limpezimea nu mai vine niciodată într-atât au ajuns nopțile de compacte perna galbenă îmi ține loc de orice are trei ochi și vede dincolo, probabil a fost ceva premeditat un cadou care se întinde dincolo de timp așa cum orice capătă o nuanță insuportabilă de înțelegere la un moment dat tinzi să scapi de invazia melancoliei la un moment dat te imaginezi singură pe un mal albastru însorit, cu o mână imaginară care se agață de-o mână și tot așa pentru a scăpa de tine însăți nu există decât o cale și nu e încă posibilă și încă o dată, cât de iresponsabil să fii și să nu-ți mai numeri la un moment dat pașii.