Jurnal de pe Pluto -vii

Într-un fel neînțeles chiar și atunci când traversăm o stradă suntem conduși de aceleași reguli care guvernează rotația planetelor, marea centură de asteroizi atracția dintre jupiter și io echilibrul dintre pluto și charon norul lui oort toate astea există în noi, toate astea și multe altele o grămadă de lucruri, care apar scânteind la suprafață din când în când figura unui om pe care nu l-ai văzut demult într-o stație de tramvai, o trăsătură feroce a unei dureri o vorbă care se tot rotește alene precum spirala din centrul galaxiei calea lactee iată o stea care acum pare să scadă dincolo de orice ani lumină anunță oare moartea unui profet sfârșitul unei poezii, agonia unei iubiri un sfârșit melancolic, un colaps dulce amărui al beznei în ea însăși, un război însângerat, strigătele apocalipsei înăbușite în fâlfâitul dens al aripilor unei bufnițe aurii, un plâns care se va transforma în mânie?