rahova

Când mă gândesc cât de penibilă am fost de-a lungul timpului mi se face rău dar voi iertați-mă oameni buni chiar dacă merg acum în 226 spre rahova unde spinările chitinoase caută căldura în întrerupătoarele electrice o femeie cu glugă argintie a înghețat de frig pe un scaun, în 226 chipul ei livid nu mai spune nimic eu încă mai sper în timp ce ușa se deschide și toți coboară.