Amour amour

Ploaia rece de mai femeie otrăvită timpuriu. Îmi întinzi o mână ca să mușc din ea cu poftă. Stomacul mi-e ghem de atâta amor, plec nimeni nu va fi acolo să-mi presare narcise în păr să-mi înfunde o pernă pe gură scena fără porumbel alb nu știu să iubesc, unii au apreciat sângele meu pustiu ca o ceară topită li s-a prelins în inimă, le-a oprit respirația au mai vrut.