Unde așteptarea nu doare

Îți mai aduci aminte? Într-o zi o să mă pierzi Așa cum distrat uiți de floarea firavă agățată la rever Care din întâmplare poate fi o garoafă mov sau un biet trandafir alb, neatent cules din greșeală de pe marginea drumului. Îți spui ce frumos iată, mai cresc asemenea lucruri dar apoi uiți în fond, totul e perisabil pe lumea asta te gândești că mai există și imortele te lași în pace pe tine și pe restul lumii grăbit să ajungi acolo unde așteptarea nu doare sau cel puțin a amorțit. Da, chiar ai dreptate sunt atât de roz câteodată de parcă cine știe ce s-ar fi întâmplat sofisticarea vine din câteva linii un cerc, evadări muzica ascultată la întâmplare cercei cumpărați după nopți de nesomn.