Poezie
statui sonore
follow-up
1 min lectură·
Mediu
te simt cât de sigur ești când îmi povestești despre noi
două creaturi care călătoresc timid peste orașele îndepărtate
prinzându-le în chingi aurii tivite cu aer
gesturile mărunte
felul în care ții țigara între degete
detaliul minor al unui zâmbet
cu care animi o speranță
cârjele în care ne ajutăm mersul devenit cădere
într-un spațiu perpetuu străin
puncte de reper nu există în interiorul închisorilor intime
de acolo îmi vorbești acum
din miezul statuii în care ți-am ascuns sufletul
în oglinda aceasta
se adeveresc toate înainte de vreme
închipuirile fantasmele statuile fără contur
chibriturile arse până la jumătate
calele uitate pe mormântul anonim
și noi?
râzi!
râzi, căci nu mai e nimic de făcut,
statuile sonore sunt amintirea noastră
de dinainte de a ne fi născut.
două creaturi care călătoresc timid peste orașele îndepărtate
prinzându-le în chingi aurii tivite cu aer
gesturile mărunte
felul în care ții țigara între degete
detaliul minor al unui zâmbet
cu care animi o speranță
cârjele în care ne ajutăm mersul devenit cădere
într-un spațiu perpetuu străin
puncte de reper nu există în interiorul închisorilor intime
de acolo îmi vorbești acum
din miezul statuii în care ți-am ascuns sufletul
în oglinda aceasta
se adeveresc toate înainte de vreme
închipuirile fantasmele statuile fără contur
chibriturile arse până la jumătate
calele uitate pe mormântul anonim
și noi?
râzi!
râzi, căci nu mai e nimic de făcut,
statuile sonore sunt amintirea noastră
de dinainte de a ne fi născut.
015.327
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Irina Iacovescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 126
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
Irina Iacovescu. “statui sonore.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/irina-iacovescu/poezie/97091/statui-sonoreComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MPMPMaria Prochipiuc✓Creaturi tivite cu aer în gesturi mărunte se exprimă în cuvinte așa precum :detaliul minor al unui zâmbet. E posibil ca aceste versuri să pornească de la niște întâmplări reale pe care retina le-a reținut le-a studiat indelung și acum le folosește ca tablouri stilistice. Scenele capătă forță de sugestie în detaliul minor al unui zâmbet, e interiorul care se exteriorizează în puncte de reper. Totul devine clar : de acolo îmi vorbești acum / din miezul statuii / în care ți-am ascuns sufletul / în oglinda aceasta / se adeveresc toate / înainte de vreme / închipuirile / fantasmele ca apoi să vină întrebarea: și noi? Noi ne naștem cu fiecare cuvânt pus în universul poeziei.
0