rivalități

Urmaresc cu atentie tot ce ai scris in ultima vreme si in general imi place ceea ce gasesc in pagina ta. Nu am sa iti vorbesc insa despre aspectele pozitive aici, mai mult nu am sa ma refer exclusiv la acest text. Suprarealismul din zilele noastre, asa cum mai rezista el in unii autori, mizeaza mult pe jocurile de expresie pe potentarea unei fraze comune cu un inteles nou si chiar neasteptat. Si in general nu se ia pe sine foarte foarte serios.(Exceptia ar fi poate Mat). Ceea ce iti recomand spre citire pentru a ma face mai bine inteles este Iulian Tanase. Daca as gasi si mai mult ludic in poezia ta, nu doar trairi amplificate, si imagini de efect, (cu alte cuvinte, asa cum bine spunea un amic de-al meu -siajul inaintasilor) as fi mai mult decat incantat sa recomand textele si celorlalti. Dar sunt convins ca iti vei gasi calea cea mai buna pentru tine. Ia-o ca pe un indemn la a exersa si altceva. Sunt convins ca iti va prinde bine, si ca nu ti-e teama de nou.

Ma bucur sa te regasesc aici cu un comentariu. Faptul ca ai amintit de Iulian Tanase m-a surprins un pic, dat fiind ca am inscris pe site cateva poeme din \"Iubitafizica\" :). L-am citit, asadar, ii cunosc stilul destul de bine, dar nu as putea spune ca mi se potriveste \"vocea\" suprarealismului lui. Sfatul tau este bun, sigur ca nu e bine sa cresti decat pana la un punct \"in umbra inaintasilor\", pentru ca, daca se intampla altfel, nu-ti mai poti face un drum separat de al lor... Nu stiu care va fi drumul meu, deocamdata caut... Multumesc, Claudiu!

Mecanismul dialogului care functioneaza in gol nu e disimulat de chipurile ce participa, ca niste masti, la acest gen de dans singeros - costumele sunt prea transparente. Dar uitarea?