Visul oglindit în sine

Vezi Irinuca... de aia eu nu mă uit în oglindă, pur și simplu mă înfricoșez de ceea ce îmi văd ochii, că știi că sunt urât și am păr mult pe față. Degeaba încerc eu să mi-l dau jos că el crește la loc, așa că mai bine îl las acolo că mă tot plictisesc să fac manevra asta și pe urmă devin somnoros. Iar dacă devin somnoros trebuie să dorm și uite așa se mai duce o zi din viața mea și multe lucruri am făcut din cauză că m-am uitat în blestemata aia de oglindă.
Mai bine dau drumul la teveu si mă uit la un desen animat. Că tot îmbătrânim, fie că așteptăm, fie că nu.

Irina, v4 din s1 parca nu \'cade\' bine.. cred ca ar mai trebui un pic atins de pana... In rest textul este simplu dar cu ondulatii frumoase. Interesanta imaginea fluturilor ca liant pentru nesinguratate.

zareh: ideea este - vorba unui amic - ca oglinzile pot insela... de prea multe ori, chiar, asta se si intampla!

lupisor: am schimbat un pic, parca suna mai bine. poate.

va multumesc de trecere amandurora!

e mult prea brumariana poezia asta, lucru pe care il spui inca din titlu. aparitia fluturilor, intr-o poezie cu titlul de mai sus si in acest context ar putea fi catalogat drept epigonism. insa nu este un epigonism ieftin, textul este destul de bine scris!

Andrei, spui ca poezia iti aminteste de creatia lui Emil Brumaru. Ei bine, de crezut sau nu, nu am citit nici un poem al lui. Ar fi multe de spus despre felul in care \"circula inspiratia\" pe lumea asta, iar motivele/sursele sunt, slava Domnului, infinite. Nu agreez denumirea de \"epigon\"... Prefer, atunci cand scriu ceva slab sau mai rau, sa mi se spuna. Multumesc de trecere.