Selenară
O, lună, tu de-ai fi un sfânt Să cazi cu fața la pământ Să ceri iertare pentru noi, Să nu mai fim flămânzi și goi. Tu strălucești din zări senine, Iar noi n-ajungem pân\'la tine Să adormim pe
Singuratate
In sala pustie trei suflete goale isi tin de urat. Nici unul nu stie zapada ca-i moale sau timpul ca-i scurt. Se aud din multime trei glasuri tacute ce urla spre cer. Se uita spre sine cu
Premoniție
Căldura îmi biciuie creierul gol Iar străzile vin monoton pân’ la mine Iubesc liniștea și patul gol Când gândul îmi zboară la tine. Cuvintele se scurg printre buze Se sparg de pereți, de
Toamnă pe Copou
Superb apus de soare Superbă lumină pieziș Dacă visul nu moare Să uite copacu-n frunziș Lumină străvezie Felie de mister Când viața e hazlie Vezi frunzele cum pier.
Templul elefanților de piatră
Pe lângă templul elefanților de piatră trecând, Văzui privirea lui atrasă de-o nălucă, Și-nțelesei că mereu întrebând, strigând, Nu voi putea s-o prind ca pe o știucă. Alunecoasă, fără de
Pustiu
E atât de pustiu și n-a înoptat. În mine e noapte și înnourat. Apune în mare iubirea de-o vară, deși a plecat eu l-am visat aseară. Îmi place păcatul să îl sorb aș vrea. Divină-i
Catren
Atât de simplu ar fi Dacă fără să-ți spun, ai ști Ce vreu, ce simt și ce doresc… Să-mi spui o dată în săptămână “Te iubesc.”
Răspunsuri
Ce știi tu despre răsărit? Ce știu eu oare despre tine? Eu de ce am păcătuit? Tu de ce m-ai iubit pe mine? Când ai venit? De ce-ai plecat? Eu pentru ce ți-am fost alături? Tu până când te-ai fi
Iubire
Lumină fără de culoare, O rază, o fată, o floare. Ești unică, fără sfârșit Ferice de mine că te-am găsit. Am așteptat o veșnicie Dar, în sfârțăit, ai fost dată mie Și-am înțeles, după cum
Prima noapte de dragoste
Lumină, frunze și culori Se-nghesuiesc în perdele, Eu îți acopăr trupul cu flori Și cu sărutările mele. Îți privesc ochii adânci și clari Îți mângâi obrazul neted Când umbrele devin tot mai
Ideal
Ghiceam după deal orașul albastru Cu plopi strălucind ireal, Având călăuza acelui astru Porneam spre un nou ideal. Incert, efemer, uitat printre ani Atârnă de cerul cu stele, Îl căutăm toți
Gălăgie de suflete
Își făcuse planuri… Dar fără să știe Eșuase pe maluri… Și era gălăgie. Strigase spre cer… Dar nu se aude, Cum fluturii pier Și florile-s surde. Mulțime de suflete Fără odihnă, Plecate
Tu
Mi-a spus chipul tău “Te iubesc.” Și atingerea ta “Te doresc.” Mi-a spus sărutul tău “Mi-e dor.” Și-a sorbit din mine Ca dintr-un
Studentul
Tot semestrul se trezește pe la doișpe’ și ceva Fiindcă noaptea el muncește-n discotecă pe-undeva. Profi’ nebuni, nevoie mare, au pus cursuri berechet El săracul chinuiește și-o duce într-un
Toamnă
Mi-e dor de toamna care trece De frunzele care-au murit. Mi-e dor de susurul cel rece Și de izvorul amuțit. Mi-e dor de puful de gutuie De vinul proaspăt fermentat. Mi-e de-aroma amăruie A
Iluzie
Dragostea e iluzia optica a iminii mioape care vede doar de aproape.
Suflet ucis
Ce vânt fără suflet Îmi vântură părul? Ce vârf de știlet Îmi ucide amorul? Ce câmp de urzici Îmi încarcă mormântul? Și de ce, orice zici, Eu aud doar vântul? Și stelele-nalte Nu mai
Oameni și oameni
Sunt oameni cu suflet de piatră Și suflete fără de trup. Sunt vieți ce mai urcă o treaptă Și altele ce se-ntrerup. Sunt oameni fără de vise Ce lupta au încetat, Valori căzute-n
Efemera
Se văd pe fereastră doar luminițe… E noapte! Acu-mi împletesc păru-n codițe. Pe sobă pisica toarce-n surdină, Eu stau la fereastră și-l aștept să vină. S-a dus cu apusul acu vreo trei luni, Dar
Aș...
Îmi place să depind de Dumnezeu Și, totuși, să fac numai ce vreau eu! Să plâng o zi, să umplu o mare, Să beau cafeaua dimineața doar cu sare. Cu talpa goală aș călca prin rouă, Iar
Aliaj
Se combină iubirea cu prietenia și atracția fizică cu dorul nespus… Se scoate din schemă tot ce-i rău de spus… Se trec cu vederea tot felul de tare… Doar astfel iubirea va crește mai
Planeta Albastra
Lume tristă, Teatru fără măști, Lacrimi în batistă E tot ce tu cunoști. Puterea unei vorbe E rană de cuțit, E versul unei strofe, Exprimă-un asfințit. Tu nu-ți pleca urechea La orice vorbă-n
Intuneric
Am vrut sa zbor si mi-am uitat avantul, Caci ma tinea cu gheara lui Pamantul. Am vrut sa cant si-am uitat melodia, Caci muta era, in vazduhuri, ciocarlia. Am vrut sa scriu si nu aveam
Autoportret
Se cere prea mult de la mine, Dar nu o simt cand sunt cu tine. Nu pot sa fiu ceea ce vreau Caci dupa vrerea altora ma iau. Nu mai stiu cine sunt, de ce exist... Si-mi plange inima, sufletu-i
Optimism
O furnica mica, mica a vrut sa atinga luna si n-a reusit!
