Poezie
Selenară
1 min lectură·
Mediu
O, lună, tu de-ai fi un sfânt
Să cazi cu fața la pământ
Să ceri iertare pentru noi,
Să nu mai fim flămânzi și goi.
Tu strălucești din zări senine,
Iar noi n-ajungem pân\'la tine
Să adormim pe brațul tău
Cu palmele spre Dumnezeu.
O, lună, tu ce toate știi
Ascultă-mi rugile târzii
Și te coboară pân\'la Iad
Să vezi copiii cum îți ard.
Vorbește tu cu Cel de Sus
Să împlinească ce a spus
(Să ni-L trimită înapoi)
(Că nu-L vom târî prin noroi).
Primi-L-vom ca pe un erou
Și nu-l vom răstigni din nou,
Ci la picioare îi vom sta
Cuvântul i-L vom asculta.
O, lună, tu ce aproape ești
De toate vămile cerești...
Tu de Lumină te-ai umplut
De când Pământul s-a făcut.
Trimite, dar, o rază sfântă
La calea dreaptă să ne-aducă
Să nu stăm cu capul plecat
Când Bunul ne va fi chemat.
013526
0
De toate vămile cerești...\"- si omul poate fi \"sfant\", cum numesti tu luna. Ii trebuie doar putina vointa si ceva mai multa credinta si totul va fi ca o raza. Am observat pastrarea ritmului si o oarecare melodie. Cred ca esti o persoana religioasa si ma bucur ca mai apar si astfel de texte :)
Toate cele bune,
aNdrada