Poezie
Efemera
1 min lectură·
Mediu
Se văd pe fereastră doar luminițe…
E noapte! Acu-mi împletesc păru-n codițe.
Pe sobă pisica toarce-n surdină,
Eu stau la fereastră și-l aștept să vină.
S-a dus cu apusul acu vreo trei luni,
Dar mie îmi pare că au trecut ani buni…
Mi-e dor! Și-l caut în întuneric cu privirea…
Ea, noaptea îmi trezește mereu amintirea.
Închid ochii și văd aleea înflorită
Pe unde ne plimbam și eram fericită.
Îi simt căldura mâinii în palmă,
Aud vocea lui, duios, cum mă cheamă
Și vântul de vară îi răvășește părul,
Iar noi continuăm să planificăm viitorul…
El vrea doi copii și o casă la munte…
Eu îi văd trupul sub pământ cum s-ascunde…
El vrea o pisică, un pește și-un câine…
Eu azi înțeleg că pentru noi nu va exista “mâine”…
El mi-a pus inelul în deget…
Eu i-am pus cruce albă la creștet…
………………………………………………………
Se văd luminițe pe bolta cerească,
Eu tot îl aștept să se întoarcă acasă…
20.11.2002
003427
0