Poezie
Singuratate
1 min lectură·
Mediu
In sala pustie
trei suflete goale
isi tin de urat.
Nici unul nu stie
zapada ca-i moale
sau timpul ca-i scurt.
Se aud din multime
trei glasuri tacute
ce urla spre cer.
Se uita spre sine
cu priviri mute
si ras efemer.
Mergeau prin desert
trei lacrimi razand
de nisipul fierbinte.
Un lucru e cert:
tot mergand,
nici una nu simte.
013277
0
Te-as ruga sa corectezi la strofa 2, versul 5 \"primviri\" cu \"priviri\".
Legat de text, imi place ideea dar mie mi se pare neterminat, parca ii lipseste ceva, o parte din fond.
E prea brusca si prea lipsita de concordanta lirica trecerea de la \"in sala\" la \"zapada\" si \"timp\".Nu se prea leaga intre ele si cititorul ar putea vedea asta ca pe o rima fortata.
Stiu ca-ti place sa scrii cu rima, dar te asigur ca la un moment dat ideea de \"a rima\" intra in subconstient si poti avea idei foarte frumoase care sa se piarda din cauza respectarii rimei.Ti-as sugera sa incerci sa scrii mai liber.
clau:)