Poezie
Suflet ucis
1 min lectură·
Mediu
Ce vânt fără suflet
Îmi vântură părul?
Ce vârf de știlet
Îmi ucide amorul?
Ce câmp de urzici
Îmi încarcă mormântul?
Și de ce, orice zici,
Eu aud doar vântul?
Și stelele-nalte
Nu mai veghează,
Iar luna în noapte
Se întristează.
Un val de-ntuneric
Cuprinde întinsul,
Un suflet himeric
Mai bântuie visul.
Sfârșită-i povestea
Iar actorul doarme
Și visul acesta
Vrea să se destrame.
Când ultima frunză
Coboară spre iad
Lumina difuză
Îmi pare de jad.
Nimic nu încearcă
Să o oprească
Iar ochiul tău, parcă,
Nu vrea s-o privească.
Un țipăt de jale
Pornește spre tine
Tu nu-i stai în cale…
Și uiți de mine…
003598
0