Poezie
Gălăgie de suflete
omenire
1 min lectură·
Mediu
Își făcuse planuri…
Dar fără să știe
Eșuase pe maluri…
Și era gălăgie.
Strigase spre cer…
Dar nu se aude,
Cum fluturii pier
Și florile-s surde.
Mulțime de suflete
Fără odihnă,
Plecate în vizite
Nu pot să mai simtă.
De atâta durere
Cascade de lacrimi
Se strivesc de tăcere
De prea multe patimi.
035021
0
MM
